Nu știu ce urmă să fie

de învățătură de minte

cum nu știu dacă eu

sunt chematul sau sacrificatul…

 

O trecere pe deasupra

nu poate să înțeleagă

târâitul șarpelui

cum nici urma săpată-n nisip

nu poate să unească

zborul cu orizontul

decât în acel punct imaginar

din care izvorul ne dă

din răcoarea nopții,

dar și a morții…

 

Nu știu ce urmă să fie aceea

rămasă în spatele tălpilor

ce trec peste ape

cum mai rămâne povestea

ce-și sapă singură groapa

adunându-ne

din aproape-n departe.