Cumpăr veșnicie la metru
să-mi ajungă să te cuprind
să nu-ți uit în afara tăcerii
nici o parte a suferinței
cum nici oceanul nu-și uită
orizontul
pe dinafara ochiului
acest perpetuum mobile al lacrimii
Te înfășor
cum se mai strânge ața
în aceeași papiotă multicoloră
reușind să fac
pe toată întinderea vieții
ghemuri de fapte mărețe
călărind același fluture
cu aripi de înger…
Doar cuprinderea mea
te poate strânge la piept
sub formă de cămașă de noapte
prin care simt cum curge
fericirea cu ochii holbați
imobili și luminoși
ca farurile mașinii uitate aprinse
în noaptea în care ai probat veșnicia
să-ți ajungă
din cap și până în picioare.