Încerc să mă adun

cum se mai adună cioburile

de pe covor

unul câte unul

ușor, ușor, ușor…

 

M-am spart

cum se mai sparge cana

căzută

de cât se poate de sus

de când tot încerc

pe cap

să o țin cu josul în sus

 

Sunt partea nevinovată

a pedepsei

partea care se sparge

în tot atâtea cioburi

cât reușim să scoatem

din rănile oferite mai apoi

sub formă de flori

crescute direct pe mormintele

pe care le purtăm fiecare

pe câte un spate de timp

pe câte un spate.

 

Încerc să mă adun

cum se mai adună cioburile

de pe covor

unul câte unul

ușor, ușor, ușor…