Desprinsă de trup se risipește umbra

iluzia trezită în șoaptă dispare

sub ochii clipind

simt treceri de palmă

și totul în mine e însingurare

Vorbesc despre umbre trecute în storuri

în vorbe desprinse din șoapte căzute

și cântecul arde cuvintele crude

lăsând să mă crească

povești ne-ncepute.

Sunt cel care vine din cel care pleacă

sunt aerul viu

ce-ți înalță plămânii

când trupul tău arde mișcările pline

rămân mângâierea ce-ți freamătă sânii

Ajunge să-ți fiu

doar adiere pe trup

o-ncercare de-a da umbrei rostogolire

și astfel să crească în urmă un zid

pe care să fiu

răstignit pe iubire.