Ană, Ana, Ană

cresc pe tine haină

cum pe ochi cresc spaimă

strecurată-n taină

chip pentru icoană

istovită armă

ce mă ține-n palmă

vârsta-n flori mă cearnă

 

Macii să mă crească

și să mă descrească

trupul să-ți zidească

lacrima să pască

ochi închiși mă nască

ținere de minte

arsă în cuvinte

lumânări în cruce

inima să-ți culce

când mă duc, te duce

și iar te aduce

suferință dulce

 

Ană, Ana, Ană

pâine, apă-n cană

lasă-mi Învierea

să-mi smulgă tăcerea

în genunchi să crească

viața să ne pască.

și să ne primească.

 

5.Până la marginea aripii

Dulcea pasăre a tinereții

zboară din creangă în creangă

până la marginea zării

și mai apoi dincolo

de parcă am fi condamnați

la singurătate

la zborul în neunde