Din piatră lumina nu crește

 

Izbească-se liniștea de pereți

Poemul să cadă-n tăcere

când masa de lucru se pierde

prin aerul putred culcat

lângă halba de bere

 

Mai crede un vers că se scrie

mai crede Poemul că este

dar nu se întâmplă minunea

din piatră lumina nu crește.

 

E liniștea arsă la aripi

e soarele stors de căldură

e versul care ne-ntreabă

cu degetul pus peste gură?

E semn sau însemn ars în carne

când trecerea noastră ne doare

cum doare o clipă de spaimă

cu păsări rostogolite la soare

 

Când masa de lucru se pierde

Poemul să cadă-n tăcere

prin aerul putred culcat

lângă halba de bere.