Cel rămas sub formă de punct nemișcat

Mă ridic în picioare devenind mai înalt
decât zborul
mai înalt decât pasărea rămasă în urmă
decât muntele rămas în urmă
trec pe deasupra ochilor stewardesei
(neștiind de ce zbor în picioare
în dreptul locului meu)
Sunt mai înalt decât trupul
când îmi ridic mâinile
trecând prin tavan
ating aerul rece care îmi însângerează degetele
care mă face să simt ravagiile rănilor înghețate în sânge
instantaneu

Îmi iau un ochi între deget
cum se mai ține o cameră de luat vederi
și îl scot afară

Mă văd astfel mai înalt decât zborul
din ce în ce mai sus, din ce în ce mai mic
cel rămas sub formă de punct nemișcat
(doar cu ochiul meu înaripat)
Restul e o întâmplare firească și normală
numai bună de povestit nepoților
iar dacă nu-i ai, atunci continuă să zbori,
continuă să zbori.