Întreb sfios de întrebare

fără deschidere la mare

Aleargă cel fără picioare

cu mâinile-nvățând să zboare

 

Ochi orbecăind în orb

taie lumina cu un ciob

iar floarea sub talpă strivită

petale-și pune-n păr, gătită ?

 

Răsai în calea mea o răsărită

ferită, dar căzută în ispită…

 

Întreb întrebător ce sunt

se poate pântecul să-ți cânt ?

Să mângâi tremurul ce îți revarsă

rostogolită noapte arsă ?

 

Să-ți suflu în urechi

zbucium de valuri

prelins pe gât să-ți unesc maluri

iar mâna blestemată să te crească

pe sâni să treacă și să pască ?

 

Întreb sfios de întrebare

la anul vom merge la mare?