Nestemata fascinează uimirea!

Ochii pot să fie

ceea ce jarul pierde în sine

 

Sfredelul îmi atinge sângele

încălzindu-mi-l, clocotindu-mă…

 

Simt cum vreau să te strig!

Fără nume știut

scot din gâtlej doar sunete

 

Dezarticulate cuvinte

renasc onomatopeele…

 

Lumina din răsărit mă trezește!

Fâlfâitul aripilor

îmi înalță pleoapele:

Zbor

sau mă visez pasăre!

Târâișul șarpelui mă inundă

 

Torsul tău îmi modelează forma palmelor

dimensiunea ochilor…

Salilva la colțurile buzelor

amplifică trădarea!

 

Deșteptarea mă ridică deasupra întrebărilor:

Sunt un răspuns pregătit

oricărei cutezanțe!