Când mi-ai spus că sunt orb
încă nu orbisem
Vedeam cum înlăuntrul meu
lumina era în exces
și poate de aceea țineam ochii strânși
ca un pumn încleștat
să nu pierd grăuntele de aur
Mult mai târziu
orbisem
iar tu nu mă vedeai
de parcă orbirea mea
trecea prin tine
însușindu-mă:
asemenea unui tren
ce trece prin noapte
numindu-se trenul de noapte
asemenea unui glonte
ce trece prin tâmpla mea
numindu-mă
căzut pentru patrie
asemenea răsăritului
ascuns sub pleoapele tale
numindu-te
a doua zi.