Cu brațul petrecut pe după umeri

am încercat să te separ pădurii

să te extrag din vorbăria lumii

ținând ascunse patima și nurii.

Am încercat să te aduc aproape

atât cât împărțirea să ne-adune

și trupul ți l-am transformat în ape

iar ochii i-am ascuns prin cregi cu prune.

Erai cât să nu fii la altul

Ascunsă piatră prețioasă

Te întreceai și cu Înaltul

Ferindu-mă să ies la coasă…

Frumoasă șoaptă de femeie

Atât a mai rămas din tine

Căci restul l-am păstrat sub cheie

Eliberându-mi roiul de albine.