Iluzia ne-am crescut-o singuri

ca pe o timoră, blocându-ne imaginația

în acel labirint prin care rătăcește și azi Minotaurul

Nimic din ceea ce visul ne-a scos în cale

nu am ezitat să nu-l multiplicăm

Superficiali și fără rușinea

celui care fură în numele tuturor…

 

Întoarce-te la mine!

Vorbesc cu umbra care mă desparte de ziuă

aud glasul prezentării oglinzii

sau luciului apei

pur și simplu ochilor tăi

în care mă adâncesc până la limita înecului…

 

Lasă-mă să nu mă mai întorc afară!

Păstrează-mă adâncului tău

lumea singurătății și a aducerilor aminte

spațiul în care ți-ai închis viața

eliberând-o refuzului

prelungirii cerurilor și abisurilor

mai mult decât poți tu să visezi

zborul sau prăbușirea

limita în care nimeni nu moare

nimeni nu iese din mângâierile tale

din sărutul pecetluit de buzele tale

fierbinți

din ruptura Gurii de Rai…