Să dăm de știre morții că suntem aici,

vii și netulburați,

vii și dornici de călătorie…

 

De partea întunecimii

desfrânați suntem

și fără de prihană suntem

 

luminoși ca strălucirea ochiului pofticios

suntem

vinovați de toate vinovățiile lumii

cu dragoste și ură, deopotrivă…

 

Și toate relele

adunate în chip de miel blând

sacrificat pentru iertarea păcatelor

(netulburate de recunoaștere

sub forma pedepsei binemeritate…)

 

Suntem pregătiți

de întâlnirea cu moartea

de parcă aceasta ar fi

lipsa care ne ucide

șansa de a rămâne

mai presus de noi

 

cum mai presus de moarte suntem

păcătoșii tocmiți să rezolve întrebarea:

-Cine urmează ?