Încerci să descoperi șuvița aceea

ce ar părea un nor luminos

ca o buclă dată pe spate, în contre-jour

înspre care mai duci din când în când mâna

 

(mișcare ce mă face să întreb

dacă există prin apropiere un aerodrom

de unde tot decolează brațul tău mângâietor?! )

 

Lasă-mă să te țin minte atâta timp cât

îmi amintesc numele meu

 

Să te știu că faci parte din mine

că mergi la piață cu mine

că stai încolătăcită în jurul gâtului meu

când scriu poemele iubirii

 

că nu te dezlipești

de somnul meu profund

povestindu-mi-l în momentul trezirii

asemenea ecoului smuls prăpastiei

din fața noastră…