Trece prin noi o viitură

sau un incendiu scos din vatră

când focul ne încălzea stingher

iar apa sângele îl latră

 

Cad peste tot petale din florile de mac

sunt urme ce ne-mping rănite tălpi pe jar

și mergem cugetând de ce durerea tace

și țipătul nu sare afară din calvar

dorind parcă mai mult să fim lăsați în pace

 

Să se termine-aici când noi să ne întindem

pe umbra care țipă în sinea ei și tace

să fim lăsați în pace, să fim lăsați în pace

se urcă sus pe cer un semn de întrebare

din aripi prăbușite rămase de la păsări

un semn ostil de pace, să fim lăsați în pace

să fim lăsați în pace!