Iubesc peste umăr

vecinii să nu vadă

să nu înțeleagă spuma

săpunului din cadă

 

Suntem atât de tineri

că vârsta ne trădează

privirile ce-ascund

tăceri puse de pază

 

Feriți ochiului public

cotrobăim prin trup

și dăm din întâmplare

de urletul de lup

de urletul ce schimbă

liniștea-n călimară

poemul ce se scrie

din trup ne scoate-afară

 

Iubesc peste umăr

vecinii să nu vadă

să nu înțeleagă focul

ce începe să ne ardă

 

să nu înțeleagă mâna

pe sânii tăi să cadă

să nu înțeleagă tremurul

ce pielea o dezmiardă

 

Să nu înțeleagă versul

fărâmițat de bardă

nici patimi să nu creadă

că vin după cireadă

că praful crește-n noi

flori date la paradă

 

Sleiți puterii suntem

și cântecul învie

privirile golașe

se-ntind peste hârtie

 

Acolo dăm de noi

intrați în hibernare

cu mâinile lăsate

să cadă din picioare…