Întinde mâna desenând

semnul cerșetoriei

 

căușul fă-l adânc în palmă

cuprinzător să fie…

să încapă

întreaga pomană a lumii

din care să ai

după ce bea apă

 

Despre colțul de pâine nu s-a vorbit încă

și nici despre iubire nu s-a vorbit

Este timp de desprindere

și de Înălțare!

Este timp de iubire dumnezeiască

mult mai simplă decât iubirea trupească

 

Te rogi Dumnezeului tău

care este Dumnezeul Tuturor

și mai apoi totul este aranjat

Totul ți se cuvine

Totul rămâne între două bătăi de clopot

să fie memorat, parafat, dedicat

 

Iubirea arătată Lui este pe cât de simplă

pe atât de istovitoare

Degeaba aștepți să ți se răspundă

tot tu ești cel vinovat să te iei în brațe

să te iubești ca și cum

altcineva

ar îndrăzni să te iubească

sau să te mintă

sau să te descompună

în cuvintele rugăciunii de seară

înainte ca genunchii să-ți simtă

căldura pământului

și singurătatea palmelor împreunate.