Iubirile din noi nasc amintiri

cenușă semănată de briza

tulburătoare și curtenitoare

(ce gleznele îți mângâie

iarba crescută sub bot de mioare)

 

În cântecul despre pace

lumina orbise

trecea dinspre larg înspre tine

ca o aducere la mal

val după val

pe coamele cărora aripi de păsări

făceau ca zborul să fie unduitor

făceau ca Înaltul să fie coborâtor

 

Citesc scrisoarea

cu poveștile disperării și ale înfrângerii

se pierde pe jos speranța

că malul de dincolo

va fi imediat după orizont

locul în care adunăm

Infinitul

părul tău despletit

firul Ariadnei

ce-ți scoate glezna din labirint.