Am trecut cu plugul peste câmp

desțeleneam o noapte costelivă

se ridicau cometele țepoase

ciulinii luați de vântul în derivă

 

Urmam la pas grăbit sub fericire

mașina sfârteca liniștea zilei

pe care doar cocoșii o păziră

o noapte-ntreagă în blestemul milei

 

Tractorul mesteca zorii cețoși

trăgea sub pragul câmpului lumina

ne dezvelesc petalele de mac

ce noaptea ne-au ferit privirii vina

 

Eșarfa ta mai flutură cochet

e semnul tăvălirilor prin brazde

știam că-aici unde te-ntorci în lume

există câmpul și livezi cu prune

 

−Uite tractorul cu batic lila

al celui ce din brazdă scrie

poemele sortite veșniciei

 

−Uite cum trece prin lan mândră

măiastra herghelie a cailor putere

ce lasă-n față răsăritul

pe marginea câmpiei sub tăcere

 

Se-nclină nechezatului în șoaptă

și mai apoi când faruri se-aprind

se-ntoarce raza în pământ surpată

iar morții neamului se văd sărind

 

„Dragi îmi sunt tractoarele

când le-aud motoarele” –

chicoteau femeile în câmp

ca și cum ar fi dorit să-arunce

brazdele din nou pe sub pământ

 

Cum și noi ne aruncăm priviri

ochii despletindu-se total

umbra mișcătoare a tractorului

se pierdea prin noi, val după val.