• Boala Addison
• Feocromocitom – un tip rar de tumora care se dezvolta la nivelul celulelor cromafine ale glandelor suprarenale
• Sindromul Cushing
• Hiperaldosteronism – glandele suprarenale produc prea mult aldosteron, conducand la dezechilibre ale organismului.

Mecanismele patologice implicate in aparitia acestor patologii presupun in majoritatea situatiilor existenta unui deficit enzimatic ce se manifesta prin acumularea de precursori hormonali care genereaza manifestari specifice in functie de varsta pacientului in cauza.

Ce sunt glandele suprarenale?

Glandele suprarenale sunt structuri anatomice pereche. Glandele suprarenale sunt localizate in spatiul retroperitoneal, deasupra rinichilor, care asigura sinteza de:

• Catecolamine (adrenalina și noradrenalina)
• Cortizol
• Aldosteron
• Dehidroepiandrosteron
• Androstendion.

Din punct de vedere functional, glandele suprarenale sunt alcatuite din:

• Medulosuprarenala situata la interiorul cortexului adrenal – asigura sinteza de adrenalina si noradrenalina. Celulele cromafine care alcatuiesc medulara suprarenalelor constituie principala sursa de catecolamine, hormoni hidrosolubili (se dizolva in lichide) ce actioneaza sinergic cu sistemul nervos simpatic.
• Zona corticala exterioara, la nivelul careia sunt sintetizati hormonii mineralocorticoizi, cortizolul si precursorii androgeni. Cortexul adrenal poate fi divizat in zona glomerulara la nivelul careia este sintetizat aldosteronul, zona fasciculata unde are loc productia de hormoni glucocorticoizi- 11-deoxicorticosteronul, corticosteronul si cortizolul si zona reticulata situata in profunzimea glandelor renale, care produce hormonii androgeni reprezentati in principal de DHEA, sulfat de dehidroepiandrosteron DHEA-S si androstendiona (precursorul testosteronului).

Ce functii au glandele suprarenale?

Prin capacitatea lor de a sintetiza diferite tipuri de hormoni, glandele suprarenale participa activ la reglarea metabolismului și a sistemului imunitar, al valorilor tensionale, precum si al raspunsului generat de catre organism la factorii de stres (patologii acute si cronice, interventii chirurgicale, surmenaj psihic si fizic).

Precursorul hormonilor sintetizati de catre glandele suprarenale este reprezentat de pregnenolona obtinuta din colesterolul circulant de la nivelul particulelor LDL si HDL sau cel sintetizat de novo la nivelul cortexului suprarenalelor.

Adrenalina si noradrenalina

Catecolaminele sunt reprezentate de adrenalina si noradrenalina. Ele constituie principalii hormoni implicati generarea mecanismelor fiziologice declansate in cazul situatiilor stresante de tip fight or flight (raspuns fiziologic al organismului care apare ca o reactie automata in imprejurari percepute ca fiind amenintatoare de viata).

Triggerii care declanseaza raspunsul la stres acut intensifica sinteza de catecolamine capabile sa furnizeze organismului un boost de energie temporar, pentru a face fata situatiilor de urgenta.

Fight or flight mode constituie un raspuns fiziologic al organismului care se manifesta sub forma:

• Pulsului accelerat
• Cresterea frecventei respiratorii
• Vasoconstrictie periferica
• Diminuarea capacitatii de perceptie a durerii
• Cresterea fortei musculare si al nivelului de atentie.

Ce este cortizolul si ce rol are in organism?

Cortizolul este un hormon glucocorticoid sintetizat la nivelul zonei fasciculate. Cortizolul:

• Moduleaza utilizarea proteinelor si a carbohidratilor la nivelul organismului
• Inhiba desfasurarea proceselor inflamatorii
• Regleaza valorile tensiunii arteriale
• Optimizeaza concentratia glucozei din sange
• Incetineste rata de dezvoltare a matricei osoase.

Reglarea acestui hormon este atribuita glandei pituitare (glandei hipofize) si hipotalamusului si se realizeaza prin intermediul ACTH-ului (hormon adeno corticotrop) care creste sau scade cantitatea de cortizol seric pe parcursul zilei, in functie de necesitatile fiziologice ale organismului.

Cortizol valori normale

Concentratia serica a cortizolului prezinta variatii diurne si atinge o valoare maxima de pana la 700 nmol/L in cursul diminetii si un minim de aproximativ 350 nmol/L intre orele 16 si 20.

Nivelul de cortizol din sange este mai mare intre orele 5 – 10 ale diminetii (133-537 nmol/L) comparativ cu intervalul orar 20 ale serii – 4 dimineata (68.2-327 nmol/L).

Interpretarea rezultatelor obtinute dupa determinarea valorilor serice ale cortizolului se efectueaza in functie de momentul recoltarii probelor de sange ale pacientului.

In anumite situatii, pot fi utilizate teste de stimulare pe baza de ACTH sintetic sau de supresie cu dexametazona pentru diagnosticarea insuficientei corticosuprarenaliene sau supraproductiei de glucocorticoizi.

Cortizol marit simptome

Principalele manifestari care indica existenta unei supraproductii de cortizol la nivelul glandelor suprarenale sunt reprezentate de:

• Anxietate
• Depresie
• Cefalee
• Tulburari de memorie si deficit de atentie
• Tensiune musculara si mialgii
• Tulburari ale somnului
• Crestere in greutate
• Diminuarea densitatii osoase cu cresterea riscului de aparitie al fracturilor
• Manifestari digestive specifice ulcerului gastroduodenal
• Hipertensiune arteriala, tulburari ale ritmului cardiac.

Cortizol scazut simptome

Sinteza diminuata de cortizol poate fi cauzata de o afectiune a glandei pituitare sau a glandelor suprarenale, cunoscuta sub denumirea de insuficienta suprarenaliana ori boala Addison. Din punct de vedere clinic, boala Addison se manifesta prin:

• Astenie fizica
• Crampe musculare
• Hipotensiune arteriala
• Inapetenta
• Pierdere neintentionata in greutate
• Tulburari psihice (iritabilitate, depresie)
• Crize hipoglicemice
• Hiperpigmentarea difuza sau localizata a pielii
• Tulburari de dinamica sexuala (frigiditate, impotenta).

Cele mai frecvente afectiuni ale glandelor suprarenale

1. Feocromocitomul este o afectiune care se datoreaza cresterii sintezei de catecolamine si se manifesta clinic prin hipertensiune arteriala asociata frecvent cu hipotensiune ortostatica (scaderea valorilor tensionale la ridicarea brusca in picioare).

Complicatiile grave ale feocromocitomului care pot surveni la pacientii nediagnosticati sau care nu beneficiaza de tratament adecvat sunt reprezentate de”

• Infarct miocardic
• Insuficienta cardiaca
• Accidentul vascular cerebral.

2. Insuficienta adrenala reprezinta o patologie rar intalnita care poate fi cauzata de o afectiune la nivelul glandelor suprarenale – insuficienta adrenala primara, boala Addison sau un proces patologic desfasurat la nivelul axului hipotalamo-hipofizar.

Aceasta patologie se manifesta prin:

• Pierdere ponderala
• Inapetenta
• Senzatie de greata
• Varsaturi
• Dureri abdominale
• Oboseala cronica
• Melanodermie (hiperpigmentarea pielii).

3. Hiperaldosteronismul sau boala Conn reprezinta hiperproductia de aldosteron care se manifesta prin valori tensionale crescute si depletie potasica la nivel renal cu episoade de paralizie musculara.
4. Sindromul Cushing sau hipersecretia de corticosteroizi se poate manifesta prin:

• Tulburari ale functiei sexuale (spaniomenoree, oligo sau amenoree, scaderea libidoului)
• Hiperandrogenism moderat (acnee, seboree, hirsutism)
• Hipertensiune arteriala moderata
• Astenie fizica
• Depresie
• Episoade maniacale.

Stadiile avansate de evolutie ale bolii Cushing determina cresterea greutatii corporale cu dispunerea caracteristica a tesutului adipos la nivel facio-troncular, insotita de atrofie cutanata, vergeturi, osteoporoza si risc crescut de infectii datorate suprimarii sistemului imunitar.

5. Sindromul adrenogenital apare ca urmare a deficitului de 21-hidroxilaza enzima implicata in sinteza steroizilor si evolueaza cu sinteza diminuata de aldosteron, cresterea secretiei de ACTH si androgeni si hiperplazia bilaterala a suprarenalelor.

Sindromul adrenogenital se poate manifesta la persoanele de sex feminin sub forma simpla virilizanta, cu pierdere de sare care determina hiponatremie, hiperpotasemie (cresterea nivelului seric de potasiu) si acidoza metabolica sau forma cu debut tardiv care asociaza deficit enzimatic partial.

Analize pentru investigarea glandelor suprarenale

Afectiunile glandelor suprarenale sunt diagnosticate de catre medicul endocrinolog pe baza informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si al investigatiilor paraclinice si imagistice care pot include:

• Determinarea valorilor serice ale hormonilor sintetizati de catre glandele suprarenale: catecolamine serice, cortizol sangvin, aldosteron, DHEA, DHEA-S, androstendion.
• Dozarea ACTH care regleaza sinteza de cortizol si aldosteron.
• Dozarea precursorului hormonal reprezentat de 17 hidroxiprogesteron.
• Dozarea metabolitilor urinari ai hormonilor sintetizati de catre glandele suprarenale: metanefrine, 17 hidroxisteroizi, 17 cetosteroizi.
• Determinarea raportului aldosteron-renina plasmatica.
• Efectuarea ionogramei serice pentru cuantificarea sodiului si potasiului circulant.
• Determinari seriate ale glicemiei.
• Efectuarea testelor de stimulare sau inhibare ale secretiei hormonale la nivel suprarenal
• Ultrasonografie, computer tomografie si rezonanta magnetica nucleara abdominala retroperitoneala.
• Scintigrafie MIBG pentru confirmarea diagnosticului de feocromocitom.
• PET-CT.

Polimorfismul manifestarilor clinice asociate patologiilor glandelor suprarenale poate determina pacientul sa se adreseze initial medicului ginecolog, diabetolog, psihiatru sau gastroenterolog pentru diagnosticarea si tratamentul patologiei de baza.

Diabetul zaharat, osteoporoza, infertilitatea, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale, infarctul miocardic acut, iar in cazuri severe criza adrenala si coma, reprezinta doar cateva dintre complicatiile care pot surveni in evolutia afectiunilor suprarenale netratate.