Unul înaintea marelui final

Sunt unul!

Mai mult nu țin  mine

că aș putea fi.

 

Unul care dispare

și nu este luat în seamă.

Unul care trece

dintr-o parte în cealaltă

fără să mai însemne ceva.

Unul care face parte

din Natura comună a lucrurilor

Unul care strigă și

unul care ține ochii deschiși

 

Sunt  același care ține minte

deznodământul

înaintea marelui final.

Sunt Unul

și înainte de toate

sunt partea mea de tăcere

și partea mea de uimire

sunt ceea ce poate să iasă din mine

așa cum mai poate să iasă

tristețea uimită

pe la colțuri

sau prin locurile greu accesibile

cum ar fi

locul de veci

din adâncul căruia ies viermii

prezenți

și mai ales cei viitori.