Iacob ridică mâna spre ei

Un semn de păcat le asuprește trupul

O tainiță arsă de jur împrejurul gurii

din care nu mai iese nici o silabă

Nici un sunet

o chemare prin care să strige

Clemența!

 

Iacob se dorește a fi cel drept

Fără de care inima sa nu ar mai bate

Nimic nu s-ar mai ridica în picioare

sau în aparenta lor ordine…

Iacob ar fi ceea ce el nu a înșelat niciodată

Că ar putea fi,

Că ar fi în stare să se ridice

Nefiind nici o secundă mai jos decât era

putința înălțării sale

la beregata Îngerului astfel răpus:

 

Din umbra lui s-a întrupat Israel

Și întregul popor ce a urmat după el

„Cel care se luptă cu Dumnezeu”