Vaccin hepatita B: acţiune, beneficii, efecte secundare

Imunizarea universală a nou-născuţilor împotriva virusului hepatic B este recomandată pentru a proteja copiii cu vârsta mai mică de cinci ani, care prezintă un risc înalt de boală cronică dacă sunt infectaţi, şi pentru a creşte imunitatea în rândul populaţiei generale.

Aproximativ 600.000 de persoane mor în fiecare an din cauza bolilor hepatice legate de virusul hepatitei B, inclusiv ciroză şi carcinom hepatocelular.

Ce conţine vaccinul pentru hepatita B?

Fiecare vaccin va conţine câteva micrograme de antigene ale hepatitei B, ca ingredient principal, pe care sistemul imunitar le va folosi pentru a genera un răspuns imun. Astfel, sistemul imunitar va fi antrenat şi gata de atac, în cazul în care se va întâlni cu virusul hepatic B.

Vaccinurile pot conţine şi cantităţi foarte mici de:

• aluminiu, care ajută la întărirea şi prelungirea răspunsului imun la vaccin;
• formaldehidă, folosită pentru a inactiva virusul hepatitei B;
• borat de sodiu, care reglează aciditatea;
• proteine din drojdie, folosite pentru a creşte antigenele hepatitei B;
• unul sau mai multe antibiotice.

Când se face vaccinul pentru hepatita B?

În România, vaccinarea se face la naştere (în maternitate), apoi la 2, 4 şi 11 luni pentru toţi copiii (în cabinetul medicului de familie). În cazul în care acest vaccin nu este disponibil la naştere, vor fi suficiente celelalte trei doze.

Pentru copiii cu vârstă mai mică de 16 ani:

• nou-născuţii din mame cu antigen de suprafaţă al hepatitei B (AgHBs) negativ trebuie să primească, înainte de externare, o doză de vaccin anti-HVB cu un singur antigen;
• nou-născuţii din mame cu antigen de suprafaţă al hepatitei B (AgHBs) pozitiv trebuie să primească o primă doză de vaccin anti-HVB în primele 12 ore de viaţă şi 0,5cc de imunoglobulină antihepatică B (HBIG), administrată intramuscular în alt loc;
• dacă statusul de infectare cu virusul hepatic B al mamei este necunoscut, vaccinul anti-HVB trebuie administrat în primele 12 ore de viaţă, iar dacă nou-născutul cântăreşte mai puţin de 2000g i se administrează şi imunoglobulina antihepatică B. Trebuie testat statutul AgHbs al mamei, iar HBIG trebuie administrat în maximum o săptămână de la naştere dacă testul mamei este pozitiv. Seria cu trei doze este completată cu un interval minim între doza 1 şi doza 2 de patru săptămâni, și de opt săptămâni între dozele 2 şi 3;
• adolescenţii care nu au fost vaccinaţi anterior împotriva HVB ar trebui să primească o serie completă de trei doze de vaccin cu un singur antigen HVB şi ar trebui să existe cel puţin o lună de pauză între dozele 1 şi 2, şi patru luni între dozele 3 şi 4.

După vârsta de 16 ani:

• acest vaccin se administrează şi persoanelor cu risc profesional (lucrătorilor din domeniul sanitar şi servicii publice), persoanelor cu riscuri legate de stilul de viaţă (persoane active sexual care nu sunt într-o relaţie de lungă durată monogamă, persoane care solicită tratament pentru boli cu transmitere sexuală şi utilizatorilor de droguri injectabile), pacienţilor cu hepatită C sau hemofilie, celor hemodializaţi şi celor cu factori de risc legat de mediul înconjurător (inclusiv contacţii casnici sau sexuali ai purtătorilor HBV);
• toate femeile însărcinate ar trebui să fie examinate pentru infecţia activă HVB (AgHBs pozitiv);
• se administrează în trei doze, a doua fiind administrată la o lună după prima, iar a treia doză la şase luni de la a doua;
• profilaxia postexpunere folosind HBIG în plus faţă de seria de vaccin HBV se efectuează la persoanele cu expunere percutanată sau la nivelul mucoaselor la sânge ori secreţii provenite de la o persoană cunoscută a fi AGHBs pozitiv, cât mai curând posibil după examinare (maximum 72 de ore).

Cum acţionează vaccinul pentru hepatita B?

Vaccinurile împotriva hepatitei B disponibile în prezent sunt fie cu un singur antigen, fie vaccinuri combinate.

În România avem disponibil vaccinul combinat – Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus Bhepatitic B (DTPa-VPI-Hib-Hep. B), care oferă protecţie împotriva multiplelor infecţii, nu doar hepatitei B.

Toate vaccinurile, însă, folosesc o parte specifică de virus hepatic B, cunoscută sub numele de antigen, pentru a oferi protecție. Prin folosirea acestei proteine de suprafață, sistemul imunitar poate genera, în siguranță, un răspuns imun împotriva virusului hepatic B.

Acest lucru oferă un răspuns imunitar foarte puternic, inclusiv pentru cei cu sistem imunitar slăbit și afecțiuni cronice de sănătate.

Beneficiile vaccinării împotriva hepatitei B

Imunizările au redus în mod semnificativ ratele bolilor infecțioase și sunt printre cele mai rentabile măsuri de prevenire pentru sănătate. Cu toate acestea, acoperirea vaccinală în populația generală este mai scăzută decât optimul, din cauza oportunităților pierdute și a concepțiilor greșite ale părinților.

Vaccinul împotriva hepatitei B oferă o protecție de 98% sugarilor, copiilor și adulților care sunt complet imunizați înainte de a fi expuși la virus, susține Organizația Mondială a Sănătății.

Vaccinul împotriva hepatitei B este sigur și ajută la prevenirea infecției cu virusul hepatic, diminuând riscul de boli hepatice și cancer hepatic.

Pe lângă protecția oferită celor vaccinați, sunt protejate, în același timp, și persoanele vulnerabile care, din diverse motive, nu pot beneficia de vaccin.

Riscurile întârzierii sau a refuzului vaccinării

Fiecare vizită la cabinetul medicului de familie reprezintă o oportunitate de a actualiza starea de imunitate a pacientului. Vaccinările de rutină trebuie să fie în conformitate cu Schema Națională de Vaccinare.

În cazul copiilor, dacă se întârzie sau se refuză vaccinarea împotriva hepatitei B, aceștia prezintă un risc crescut pentru a dezvolta boala cronică, care poate deveni fatală.

De asemenea, un procent scăzut al vaccinării în rândul populației crește riscul apariției cirozei hepatice și a carcinomului hepatic.

Persoanele vulnerabile, care nu vor beneficia de vaccin, vor avea un risc crescut de a contracta boala și, prin urmare, crește și riscul apariției complicațiilor și decesului.

Efecte secundare ale administrării vaccinului împotriva hepatitei B

Cele mai frecvente efecte secundare care pot să apară în urma vaccinării împotriva hepatitei B sunt:

• durere locală;
• stare febrilă ușoară;
• iritabilitate.

Mituri privind vaccinul împotriva hepatitei B

• Vaccinul pentru prevenirea hepatitei B are efecte secundare și este costisitor

Adevărul este că vaccinul împotriva hepatitei este unul dintre cele mai sigure dintre toate vaccinurile. În România, acest vaccin este gratuit.

• Hepatita B este o boală cu transmitere genetică

Hepatita B poate fi transmisă doar în urma contactului direct sânge la sângele infectat, contactului sexual neprotejat și de la mamă la nou-născut, în timpul nașterii. Nu se transmite genetic.

• Vaccinurile împotriva hepatitei B vor împiedica persoanele să se îmbolnăvească

Vaccinarea poate preveni hepatita B, dar este utilă doar pentru persoanele care nu au deja hepatita B.

• Nu este sigur să alăptez dacă am hepatita B

Alăptarea este sigură, hepatita B nu se poate transmite prin laptele matern. Vaccinarea nou-născutului va reduce orice risc de transmitere de la mama la copil. În cazul în care mameloanele sunt crăpate sau sângerează, doar atunci există un risc de transmitere a hepatitei B.