Capătul lumii este capăt de linie

unde coboară toți călătorii uitați

toți călătorii cu bilete sau fără bilete

compostate sau necompostate

ajunși în zona în care

numărătoarea se reia

de la capăt

cum altădată trecem peste vise

bucurându-ne de formele nescrise

când tăcerea scoate din aer

câteva oftaturi, câteva aduceri aminte

despre ceea ce știm că a fost

că va fi

dar niciodată că este

 

 

asemenea orbilor

trecem din trecut în viitor

peste un prezent

ce seamănă cu unul lovit la picior

ce seamănă mai mult cu cel absent

lipsit de întinderea mâinii

ca semn de ajutor

 

lasă-mă Doamne din brațe

fă-mă căzut pe covor

sau poate pe-o stâncă colțuroasă

prin care rănile să mă învețe să zbor

 

lasă-mă Doamne să cad,

să mă izbesc de cădere

să fiu până când neființa

să strige numele meu

fracturându-mi istovitoarea tăcere.

 

Lasă-mă Doamne, doar lasă-mă!