24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Recentul proiect de ordonanță de urgență al Guvernului la inițiativa Ministerului Finanțelor și susținut vehement de Premier la o întâlnire cu ziariștii a provocat deja câteva reacții publice.
Uniunea Scriitorilor din România se asociază comunității culturale trăgând un semnal de alarmă.
Înainte de orice, prevederile din proiect sunt, aproape fără excepție, contrare articolului 33 al Constituției României și altor câtorva legi.
Articolul 33 prevede obligația statului de a susține, prin toate mijloacele, cultura națională, în toate formele ei, atât sub raportul creației, cât și sub raportul accesului publicului la bunurile culturale.
Proiectul prevede un număr de măsuri care conduc la contrariul celor constituționale: diminuează drastic numărul unităților de cultură și al personalului angajat (care e compus din persoane cu o instruire specială și greu de format), limitează accesul public, centralizează și birocratizează deciziile, inclusiv cele administrativ-financiare, pe scurt, introduce restricții, în loc să acorde facilități.
În urgența adoptării ordonanței, Guvernul nu-și întemeiază inițiativa pe un calcul al reducerii cheltuielilor (e ușor de constatat că ele sunt minime) și, cu atât mai puțin, pe capacitatea Ministerului de Finanțe de a pune în practică în cursul anului 2023 măsuri atât de complexe, unele inaplicabile.
Motivul pentru dificultatea din urmă constă în destule prevederi confuze sau care se bat cap în cap.
În articolul 20 al proiectului, de exemplu, se prevede comasarea/ desființarea/ reorganizarea acelor instituții de cultură care:
1) au sub 50 de angajați;
2) „se calcă pe picioare“ (l-am citat pe Premier), atât din cauza unor similitudini cu activitatea desfășurată de alte instituții, cât și pentru că au același obiect de activitate.
Aplicarea prevederii de la punctul 1 înseamnă, indiferent de felul măsurii, dispariția a numeroase instituții de cultură: teatre, biblioteci, muzee, conservatoare, săli de expoziție, centre culturale și altele. Cum numărul lor este și așa insuficient în multe orașe (ca să nu mai vorbim de mediul rural, unde sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire), măsurile cu pricina pun cultura națională într-un pericol fără precedent.
Punctul 2 excelează prin absurditate: teatrele, bibliotecile, toate instituțiile de cultură în general sunt similare unele cu altele și au același obiect de activitate! Cu alte cuvinte, proiectul de ordonanță de urgență se referă la toate care au același profil, chiar și la cele care au peste 50 de angajați, câtă vreme criteriile sunt, conform proiectului, cumulative.
Aplicarea ordonanței de urgență va da o lovitură de grație probabil unicului domeniu prin care România își mai poate afirma identitatea spirituală. Fără alt câștig pentru guvernanți decât acela ironic de a-și dovedi, încă o dată, dragostea pentru cultura națională.
Sursa: www.uniuneascriitorilor.ro
