Acasă la ea

aerul se distribuie

doar cu acorduri de chitară

 

Doar cu întortocheata liniște

din spatele căreia se aude

bubuitul tăcerii

păstrată în timpanele serii

 

Acasă la ea

Floarea de colț se ascunde

în ne țărmuire și pajiștea

linsă de botul caprelor

agățate în ultimul salt

 

Vinovați pentru această hoție

trec și petrec chinuitoarele canicule

acolo unde Soarele este mai sus

decât poate cineva să ajungă…

 

„Dar vai,

nici un gest
e un secol de praf

un deșert de tăcere

într-o singură casă

Ai grijă frumoaso

așternutul e ars

de atâta iubire

vom petrece la masă”

 

Cu inima despicată

prin centrul comunității

trec și petrec

sălbatice singurătăți.