Măria Sa,

Poetul Nepereche

ridică ochii

arși

de boala streche

aceeași care se-împereche

și strigă-n vis:

Poetul Nepereche

e boala care bagă

Musca streche

în aerul ce urcă pe perete

cu pași  mărunți

cu tălpile în ghete

sărind de jos

și până-n poala fetei

Măria Sa

Poetul Nepereche

împacă  lumea

în cei cu regrete

și-n cei lipiți

cu fața de perete

pândind la zbaterea

din eprubete

Întors pe dos

decesul ne salută

din el rămâne

praful din valută

„Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, – / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece”.