În genunchi număr

semințele uitate

Acum fac parte din rod

îngreunând spicul

și aerul

de jur împrejurul

ochiului.

 

Astfel mă ridic

mai sus decât îmi este

fruntea

decât poate să-mi ajungă

părul răvășit

de trecerea vântului

dezghețat

 

 

simt prin aer mirosul de rod

din semințele dezmeticite

e semn de grăbire

întru miraculoasă trezire

e semn de pâine coaptă

între sânii vijelios

frământați

 

Oprește mișcarea

pe linia după care

se întâmplă

Tot ceea ce trebuia

să se-n-tâmple

cu tot cu duduitul din vatră

și cu dogoarea eliberatoare

de mirosuri latent

copleșitoare…

 

Învăț din aproape în aproape

să țin brațele desfăcute

să primesc această căldură a facerii

de parcă pâinea ne este

copilul  hărăzit.