Enzimele constituie substante de natura proteica alcatuite dintr-o succesiune de lanturi polipeptidice care dupa legare specifica de substraturi, accelereaza anumite tipuri de reactii necesare pentru buna functionare a organismului.

Acesti biocatalizatori pot fi clasificati in doua categorii in functie de specificul activitatii si anume: enzime digestive si enzime metabolice.

Enzimele digestive reprezinta biocatalizatori sintetizati de-a lungul tubului digestiv care prezinta actiune specifica de descompunere a alimentelor ingerate, in vederea absorbtiei corespunzatoare a acestora si obtinerea de energie.

Enzimele sunt unitati functionale ale metabolismului celular care actioneaza in anumite etape consecutive predefinite, catalizand reactii in lant pentru eliberarea moleculelor din substantele nutritive ingerate. Energia substantelor astfel metabolizate, se transformata in ATP adenozintrifosfat, un element cosntitutiv al macromoleculelor de ADN si ARN. ATP reprezinta necesarul energetic de baza pentru asigurarea desfasurarii optime a reactiilor biochimice metabolice la nivel celular.

Enzimele pot prezenta particularitate de reactie pentru anumite substante inrudite chimic, ceea ce le confera specificitate relativa sau pentru un singur substrat, in acest caz fiind enzime cu specificitate absoluta. Insuficienta sau absenta totala a enzimelor digestive determina aparitia unor patologii specifice de tip ereditar sau dobandit si necesita substitutie prin medicatie. Enzimele digestive sunt reprezentate de:

• Amilaze
• Proteaze
• Lipaza.

Tipuri de enzime digestive | Amilaza

Amilaza sintetizata de catre glandele salivare, mucoasa gastrica si pancreas participa la descompunerea carbohidratilor alimentari. Amilaza reprezinta o enzima care este prezenta la nivel sangvin sub 2 forme izoenzimatice principale:

• Amilaza pancreatica – insumeaza 40% din amilazemia totala
• Amilaza salivara (restul de 60%) insa poate fi regasita in cantitati reduse si la nivelul duodenului, intestinului subtire, al trompelor uterine si in muschii scheletici.

Principalul rol al amilazei este acela de a descompune amidonul alimentar, glicogenul si polizaharidele ingerate pentru obtinerea de zaharuri in vederea procurarii de energie. Amilaza poate fi produsa si de alte microorganisme reprezentate de mucegaiuri, bacterii, ciuperci, dar si de catre plante.

Tipuri de enzime digestive | Proteazele

Proteazele sunt sintetizate la nivelul sucului gastric, al pancreasului si intestinului si au rolul de a digera proteinele. Proteaza prezinta capacitatea de a scinda (desface) proteinele si polipeptidele alimentare de origine animala sau vegetala. In urma actiunii acestei enzime sunt obtinuti aminoacizi. Aminoacizii constituie unitatea structurala de baza a proteinelor, care vor fi absorbiti ulterior de catre organism pentru utilizare in timpul diferitelor etape ale metabolismului. Principalele tipuri de proteaze sintetizate de catre organism sunt reprezentate de pepsina, tripsina, chimiotripsina si carboxipeptidaza A si B.

Proteazele, cunoscute si sub denumirea de peptidaze, cu rol in descompunerea proteinelor alimentare sunt sintetizate la nivelul sistemului digestiv dupa cum urmeaza:

• Pepsina secretata la nivelul cavitatii gastrice.
• Tripsina sintetizata de catre pancreas este activata de catre o alta enzima la nivelul intestinului subtire in vederea exercitarii functiei specifice de degradare a proteinelor reprezentate de arginina, lizina. Eficacitatea acestei enzime digestive este potentata de actiunea intr-un prim pas a pepsinei asupra proteinelor alimentare.
• Chimiotripsina regasita la nivelul secretiei pancreatice, initiaza procesul de digestie al proteinelor prin hidrolizarea aminoacizilor situati la capetele terminale ale acestora.
• Carboxipeptidaza A si B secretate de pancreas scurteaza polipeptidele. Ele actioneaza asupra acestora la nivelul intestinului. Aceste enzime sunt sintetizate sub forma initiala precursoare – procarboxipeptidaza si necesita activare cu ajutorul tripsinei si a Zn.
• Elastaza este produsa de catre pancreas sub forma de proelastaza si este activata de catre tripsina si enterokinaza, avand rol de hidrolizare a serinei, glicinei si alaninei.

Tipuri de enzime digestive | Lipaza

Lipaza produsa de pancreasul exocrin reprezinta o enzima cu rol de digestie a grasimilor, uleiurilor si trigliceridelor alimentare. Cu ajutorul lipazei sunt obtinuti acizi grasi de dimensiune redusa, care pot fi utilizati ulterior de catre organism in cadrul diferitelor procese metabolice vitale.

Lipaza constituie cea mai activa esteraza de la nivelul tubului digestiv a carei actiune asupra substratului lipidic este favorizata de efectul de emulsionare asupra grasimilor, exercitat de catre sarurile biliare. Deficitul de lipaza genereaza eliminarea grasimilor nedigerate in scaun cu aparitia steatoreei.

Tipuri de enzime digestive | Maltaza si lactaza

Maltaza si lactaza reprezinta enzime digestive implicate in descompunerea maltozei (dizaharida) si glucozei, alaturi de lactoza (zahar regasit in alimentele derivate din lapte), sintetizate la nivelul tractului intestinal in vederea digestiei corespunzatoare a zaharurilor.

Maltaza este sintetizata la nivelul intestinului subtire si este responsabila de convertirea matozei in glucoza. Glucoza poate fi folosita pentru obtinerea imediata de energie necesara organismului sau poate fi depozitata sub forma de glicogen la nivel hepatic, in vederea utilizarii ulterioare.

Lactaza este generata la nivelul mucoasei intestinale de catre enterocite si are rol de scindare a lactozei in glucoza si galactoza. Deficitul de lactaza favorizeaza actiunea fermentativa a florei intestinale asupra lactozei, cu aparitia distensiei abdominale gazoase si a senzatiei de disconfort asociate consumului de lactate.

Sinteza enzimelor digestive este stimulata de catre ingestia alimentara si este initiata de catre glandele salivare ale cavitatii bucale, continuand ulterior la nivelul cavitatii gastrice al pancreasului si intestinului.

Alimente care contin enzime digestive naturale

In afara sintezei endogene (de catre propriul organism), enzimele pot proveni din surse alimentare exogene fiind continute la nivelul fructelor si legumelor consumate in stare proaspata. Cateva dintre alimentele care prin consumare suplimenteaza cu succes deficitul de enzime digestive ale organismului sunt:

• Papaia
• Mango
• Banane
• Kiwi
• Ananas
• Avocado
• Sfecla rosie
• Morcovi
• Spanac
• Rosii
• Ghimbir
• Miere
• Polen crud
• Chefir
• Iaurt
• Alte alimente fermentate, asa cum sunt muraturile.

Papaina continuta de papaya este similara pepsinei, o proteaza sintetizata la nivelul organismului uman, avand rol de imbunatatire a digestiei prin reglarea secretiei gastrice, biliare si pancreatice.

Bromelaina continuta de ananas reprezinta o alta proteaza cu rol de digestie al proteinelor alimentare ce potenteaza actiunea tripsinei si pepsinei endogene (produsa de la nivelul cavitatii gastrice).

Fructul de mango si bananele contin amilaza, enzima digestiva implicata in descompunerea carbohidratilor alimentari.

Kiwi-ul contine o proteaza numita actinidaina, ce favorizeaza descompunerea proteinelor si polipeptidelor, contribuind la diminuarea senzatiei de balonare dupa masa.

Mierea si polenul crud, chefirul, iaurtul, alimentele fermentate (muraturi) si ciupercile (Shiitake, Maitake, Spirulina) reprezinta alte surse alimentare de enzime digestive. Chefirul contine lipaza, proteaza si lactaza, favorizand digestia lactozei si a proteinelor alimenatare, in timp ce mierea neprocesata reprezinta o sursa importanta de amilaze si proteaze.

Simptome deficit de enzime digestive

Cateva dintre manifestarile clinice ale deficitului de enzime digestive sunt:

• Balonarea
• Flatulenta excesiva
• Senzatia de satietate precoce (senzatie de preaplin dupa ingestia unei cantitati moderate de hrana)
• Tulburarile de tranzit intestinal
• Starea de disconfort postprandiala (dupa masa).

Digestia incompleta a alimentelor favorizeaza actiunea bacteriilor de fermentare si putrefactie de la nivel intestinal, implicate in fermentarea macronutrientilor insuficient prelucrati enzimatic, cu acumularea de gaze si aparitia simptomatologiei suparatoare pentru pacient.

Deficitul de enzime digestive este stabilit de catre medicul gastroeneterolog sau diabetolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic si al investigatiilor de laborator reprezentate in mod uzual de:

• Amilazemie
• Concentratiile serice ale lipazei
• Determinarea elastazei din materiile fecale ale pacientului.

In functie de rezultatele obtinute, medicul curant poate recomanda pacientului administrarea de suplimente cu enzime digestive pentru corectarea deficitului responsabil de aparitia manifestarilor.

Enzimele digestive si sistemul imunitar

Functionarea corespunzatoare a sistemului imunitar este asigurata in proportie majoritara de flora intestinala care contine 85% probiotice si 15% flora de fermentatie.

• Bacteriile lactice constituie o componenta esentiala a florei intestinale si sunt benefice pentru organism prin capacitatea lor de reglare a tranzitului, sustinere a sistemului imunitar, refacere a barierei de aparare intestinale dupa administrarea de antibiotice si de mentinere a integritatii mucoasei intestinale, cu rol de aparare impotriva infectiilor cauzate de virusuri, fungi si bacterii patogene.
• Deficitul de enzime favorizeaza descompunerea incompleta a nutrientilor la nivelul sistemului digestiv cu intensificarea proceselor de fermentatie si putrefactie si dereglarea florei intestinale benefice pentru organism. Inlocuirea probioticelor, a bifidobacteriilor si a lactobacililor cu flora microbiana patogena, genereaza aparitia dereglarilor de tranzit intestinal, acompaniate de simptomatologie suparatoare pentru pacient si de scaderea capacitatii de aparare a organismului.
• O dieta alimentara echilibrata care asigura nutrienti din toate grupele alimentare diminueaza riscul de aparitie al obezitatii, al patologiilor cardiovasculare, diabetului zaharat si al anumitor patologii oncologice, sustinand buna functionare a sistemului imun al organismului.
• Consumul moderat de grasimi, sare si alimente supraprocesate previne aparitia afectiunilor cardiovasculare care predispun la infarct miocardic acut si la accident vascular cerebral.
• Diminuarea cantitatii de zahar din alimentatie prin limitarea aportului de dulciuri si bauturi carbogazoase dulci previne aparitia diabetului zaharat, a infectiilor fungice si a cresterii ponderale asociate cu anumite tipuri de patologii oncologice.
• Cancerul de san, cel endometrial si colorectal prezinta incidenta mai crescuta la persoanele supraponderale care adopta diete dezechilibrate si un stil de viata sedentar.

O dieta echilibrata care sa corespunda necesitatilor energetice zilnice ale organismului trebuie sa cuprinda fructe si legume consumate in stare proaspata – 400 grame zilnic, zahar – mai putin de 10% din aportul caloric total – aproximativ 50 gr. zahar, grasimi saturate in mai putin de 30% din aportul caloric total si aproximativ 5 gr. de sare iodata.

Sursa: www.medicover.ro