Expoziția Albertina&Brukenthal la Iași!

Povestea capodoperei ,,Mâini rugându-se”

Albrecht Dürer (n. 21 mai 1471, Nürnberg – d. 6 aprilie 1528, Nürnberg) a fost un pictor german, creator de gravuri și teoretician al artei, una dintre personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei.

Opera sa, impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare. Personalitate complexă a epocii în care a trăit, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci și de matematică, mecanică și literatură. S-a format sub influența umaniștilor din orașul natal, dar și din Țările de Jos și Italia, unde a întreprins mai multe călătorii.

Aceasta este, pe scurt, viața artistului Albrecht Dürer, cel care a pictat capodopera „Mâini în rugăciune”. Iar de aici începe povestea…

În secolul al XV-lea, într-un oraș micuț, locuia o familie cu mulți copii. Pentru a-și întreține familia, tatăl, bijutier de profesie, era nevoit să lucreze multe ore pe zi. În plus, se mai ocupa și cu orice altceva găsea de lucru prin vecinatate. În ciuda condiției lor nevoiașe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau să-și urmeze visul, acela de a-și căuta desăvârșirea în lumea artei. Erau conștienți însă de faptul că tatăl lor nu-și permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuții, noaptea, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mină și va câștiga bani pentru a-l susține pe celălalt să studieze la Academie. Apoi, după ce fratele care va câștiga va termina Academia, îl va susține pe celălalt să-și completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind, de asemenea, la mină.

Într-o duminică, după slujba de la biserică, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câștigat și a plecat la Nürenberg. Fratele său a plecat în minele periculoase și, timp de 4 ani, l-a susținut pe Albrecht cu bani. Lucrările sale au fost imediat apreciate. Gravurile lui, sculpturile și pânzele cu ulei se dovedeau a fi mai bune decat cele ale multor profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să fie deja recunoscut.

Când s-a întors în satul său, familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala revenire acasă. După o masă lungă și memorabilă, de la care n-au lipsit muzica și râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ține un toast în cinstea celui mai iubit dintre frații săi, în semn de recunoștință pentru anii de sacrificiu pe care acesta i-a indurat. Și cuvintele de încheiere au fost: ”Și acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poți duce la Nürenberg să-ți urmezi visul și eu voi avea grijă de tine!”.

Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe fața palidă, iar capul plecat și-l mișca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu ”Nu, nu, nu”. În final, Albert s-a ridicat și și-a șters lacrimile de pe obraji și a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ținându-și mâinile aproape de obrazul drept, a spus blând:

”Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puțin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrita care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să țin paharul pentru a toasta cu tine… cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu, frate, pentru mine e prea târziu…”

Mai mult de 450 ani au trecut de atunci. Până acum, sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer – portrete, schițe, desene în cărbune, gravuri etc. – sunt expuse în orice muzeu mare din lume.

Se spune că, într-una din zile, pentru a-i aduce un omagiu fratelui său, Albrecht Dürer i-a desenat acestuia mâinile muncite, cu palmele și degetele subțiri îndreptate spre Cer. Și-a denumit opera, simplu, ”Mâini”, dar lumea intreaga și-a deschis imediat inimile spre capodopera sa și a redenumit tributul iubirii ”Mâini în rugăciune”. Veți putea vedea această capodoperă în prima ediție de facsimil adus de la Muzeul Albertina din Viena, în cadrul expoziției ,,Albertina&Brukenthal la Iași”, ce urmează a fi organizată la Palatul Braunstein.