S-a întors cu fața spre mine.

Cu fruntea lovea

bolta cerească.

 

Până la durere a lăcrimat

în partea nevăzută a  Lunii

Strecura veninul de albină

sub forma atacului preliminar

ca o învățătură de minte.

 

Era o noapte de povestea

de vis

O clipă de singurătate

în care șoapta traversa liniștea

cu aceeași dexteritate cu care

inima mea înțelese

de unde și până unde ține

mângâierea

de unde și până unde

ajunge valul să ne trezească

să ne descopere ținându-ne de mână

sau petrecându-ne prin părul tău

mult mai răvășit

decât poate fi o furtună pe mare.