Senat: Plenul a luat act de demisia vicepreşedintelui ICR Mirel Taloş începând cu 1 noiembrie

El şi-a înaintat demisia pe 20 septembrie, după o sesizare a preşedintelui ICR, Liviu Jicman, care a susţinut că Mirel Taloş absentează de la întrunirile Comitetului Director, generând „disfuncţionalităţi” în cadrul instituţiei.

Liderul grupului USR, Radu Mihail, a afirmat, în plen, că Mirel Taloş a încasat începând din 2022 de la ICR 10.000 lei lunar „fără să facă nimic”, iar scrisoarea preşedintelui ICR adresată Senatului în luna august este „un plagiat curat după Caragiale”.

„Domnul Gheorghe Mirel Taloş, unul dintre cei doi vicepreşedinţi ai ICR, a absentat la toate cele 31 de întruniri din anul 2022 ale Comitetului Director, organul care asigură conducerea executivă a activităţii curente a Institutului, deşi participarea la şedinţele Comitetului Director este singura atribuţie expresă prevăzută de lege pentru funcţia de vicepreşedinte. (…) Domnul Taloş a fost prezent pentru scurte intervale de timp pe perioada a trei şedinţe din cele 24 care au avut loc în 2023”, a transmis preşedintele Institutului Cultural Român.

Jicman menţiona că „numeroşi angajaţi ai ICR au semnalat, în repetate rânduri, că domnul Gheorghe Mirel Taloş nu poate fi găsit la birou, în timpul programului de lucru, în vederea unor discuţii legate de activitatea curentă a ICR”, iar în perioada 16 – 21 august şi-a luat concediu fără plată, deşi îşi asumase, „prin semnătură, că îl înlocuieşte pe domnul vicepreşedintele Attila Iuliu Weinberger pe durata concediului de odihnă”.

„Domnul vicepreşedinte Taloş, în calitatea sa de demnitar cu rang de secretar de stat, care se bucura de toate privilegiile aferente funcţiei, inclusiv cabinetul demnitarului, nu este încadrat pe baza unui contract individual de muncă ce poate fi suspendat prin decizia ordonatorului principal de credite, ci îndeplineşte această demnitate prin Hotărâre a Senatului României. Având în vedere că absenţa domnului vicepreşedinte Taloş de la activitatea Comitetului Director goleşte practic de conţinut exercitarea acestei demnităţi publice şi generează, în aprecierea noastră, disfuncţionalităţi în funcţionarea instituţiei şi o stare legitimă de nemulţumire în rândul angajaţilor ICR, vă rog să analizaţi aspectele menţionate şi să dispuneţi în considerentul prerogativelor legale ale Senatului României privind asigurarea controlului parlamentar asupra ICR”, explica Jicman.

Mirel Taloş a explicat, pe 20 septembrie, într-o declaraţie acordată AGERPRES, că nu i-au fost delegate atribuţii la ICR.

„Am fost pus în situaţia de a nu putea desfăşura nicio activitate. Acest lucru a constituit un abuz al ordonatorului de credite, o interpretare abuzivă a Legii ICR. Pe de altă parte, politizarea instituţiei şi managementul precar, cultural şi administrativ au aruncat instituţia în derizoriu”, spunea Taloş.

El preciza că a fost la prezent la birou, dar a absentat de la întrunirile Comitetului Director pentru că nu avea atribuţii delegate.

Data demisiei – 1 noiembrie – a fost justificată de Taloş prin „necesitatea unei perioade de închidere a relaţiei cu instituţia”.

Potrivit Legii 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ICR, conducerea operativă a institutului este asigurată de un preşedinte, cu rang de ministru, ajutat de doi vicepreşedinţi, cu rang de secretar de stat, numiţi şi revocaţi în/din funcţie de plenul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, la propunerea Biroului permanent, cu respectarea procedurilor. În urma audierii candidaţilor în comisiile permanente de Cultură şi Politică externă, se întocmeşte un aviz comun consultativ, motivat, care este prezentat în şedinţa plenului Senatului. AGERPRES