Există o anume prăpastie

când se termină o  carte

 

Un gust dulce-amar

o durere de mușchi

ascuțită prin rotunjire

 

Demnă de ținut minte

chiar dacă inima îți cere

să ai răbdare

să vezi ce a mai rămas în inimă

acel rest de poveste pentru care

toamna ține minte să vină

cum a venit seceta peste noi

dintr-o pură întâmplare.

 

 

Avem nevoie de cântec

mai mut decât de libertate

de murmur avem nevoie

și de starea de-a fi cu genunchii

puși în spatele firului ierbii

astfel încât

să se știe că nu există îngenunchere

doar un arac pus să întărească

demnitatea câmpului lăsat să fluture singur

în pala de vânt rebelă.