Platfus la copii 

Piciorul plat sau platfusul constituie absenta boltei plantare. Din punct de vedere ortopedic reprezinta o conditie complexa care afecteaza piciorul atat din punct de vedere functional, cat si estetic. Modificarile patologice asociate deformarilor gleznei si retropiciorului specifice platfusului implica:

• Absenta arcului plantar (bolta blantara sau scobitura talpii) longitudinal
• Valgus calcanean – calcaiul este rotit in exterior si flectat dorsal in raport cu talusul
• Abductia antepiciorului – modificarea biomecanicii antepiciorului prin inclinarea interioara si mediala a articulatiei gleznei.

Ce probleme de sanatate pot intampina in viata adulta din cauza platfus netratat?

Adultii cu platfus netratat prezinta o serie de modificari ale biomecanicii piciorului si posturii generale care se datoreaza gradului de inclinare interioara si mediala a piciorului.

Aceste modificari suprasolicita articulatia mediala (dinspre interior) a genunchilor cu aparitia:

• Genu valgum sau „picioare in X”
• Bascularea anterioara a oaselor pelvisului si mutarea in sens anterior a centrului de greutate cu accentuarea lordozei lombare, insotita de tensiune si disconfort algic la nivelul musculaturii lombo sacrate.
• Inclinarea inspre interior a piciorului valg creeaza o scurtare functionala (virtuala) si aliniere necorespunzatoare a soldului in raport cu axul central al corpului.

Cand este cazul sa mergem cu cel mic la specialistul ortoped?

Dupa varsta de 7-8 ani se considera ca axul membrelor inferioare se definitiveaza, acesta fiind momentul in care se poate stabili cu certitudine diagnosticul de platfus al copilului. Din punct de vedere ortopedic, piciorul plat poate fi de 3 tipuri si anume:

• Picior plat valg flexibil cu scurtare de tendon Achilean
• Picior plat valg flexibil
• Picior plat valg rigid

Se recomanda prezentarea la medicul ortoped pediatru in momentul in care copilul acuza dureri la mers, prezinta deficit estetic important sau performante sportive diminuate. Deformarea talpii incaltarilor (tocirea pantofilor pe interior sau exterior) purtate de catre copil atesta existenta unui malaliniament al structurilor piciorului si indica parintilor necesitatea efectuarii unui consult ortopedic pentru stabilirea diagnosticului de platfus.

Cum decurge un consult de ortopedie pediatrica?

In etapa initiala a consultului de specialitate, medicul ortoped va revizui istoricul medical al copilului si va adresa intrebari cu privire la activitatile zilnice ale celui mic, eventuale dureri pe care le resimte si sporturile pe care le practica.

Evaluarea continua cu examinarea clinica a membrelor inferioare care include componenta articulara, ligamentara si musculara a acestora atat in conditii de repaos, cat si in timpul mersului (copilul este rugat sa execute cativa pasi in cabinetul de consultatie) in vederea evaluarii functionalitatii aparatului locomotor.

Dupa finalizarea examenului clinic, medicul ortoped pediatru poate solicita o serie de investigatii imagistice care pot include, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte:

• Radiografia simpla
• Tomografia Computerizata
• Rezonanta Magnetica Nucleara.

Incaltaminte ortopedica si exercitii pentru platfus – cat sunt de eficiente?

Studiile desfasurate pana la momentul actual indica faptul ca talonetele si incaltamintea ortopedica speciala aduc beneficii reduse in cazul platfusului la copil. Purtarea talonetelor poate diminua disconfortul algic al copilului in timpul mersului prin asigurarea suportului la nivelul plantei, insa nu contribuie la adancirea boltei plantare si nu reprezinta o metoda de corectie permanenta a pozitiei piciorului.

Exercitiile fizice pentru diminuarea durerii la mers a copilului cu platfus sunt reprezentate de:

• Stretching-ul tendonului achilean
• Rulari cu mingea de tenis
• Ridicarea pe varfuri si ridicari ale degetelor.

Aceste exercitii trebuie efectuate in mod consecvent pe durata a cateva saptamani pentru a observa imbunatatiri ale simptomatologiei copilului.

Interventia chirurgicala in caz de platfus

Piciorul plat flexibil poate fi corectat printr-o metoda chirurgicala minim invaziva care permite recuperarea rapida a pacientului.

• Artroerezisul presupune introducerea unui implant de dimensiuni reduse (aproximativ 1 cm) la nivelul sinus tarsi (canal sau tunel fiziologic delimitat de talus si calcaneu cu structuri anatomice care asigura stabilitatea gleznei), al carui scop este de a preveni prabusirea boltii plantare.

Dupa acest tip de interventie chirurgicala minim invaziva pacientul incepe protocolul de kinetoterapie si fizioterapie si este capabil sa isi reia activitatile sportive in maxim 2-3 luni de la operatie.

• In cazul piciorului plat rigid, copilul nu pune greutate pe respectivul membru, iar deformarea arcului plantar longitudinal ramane vizibila si ireductibila. In aceste situatii, pacientul prezinta indicatie de osteotomie calcaneala deoarece corectia tesuturilor moi sau alinierea osoasa nu pot corecta in mod eficient aceasta forma de platfus rigid.

Alegerea tipului de osteotomie anterioara sau a tuberozitatii posterioare ale calcaneului depinde de planul deformarii dominante, dar prezinta acelasi scop de a crea o configuratie osoasa stabila cu imbunatatirea functionalitatii piciorului. Dupa osteotomie, pacientul necesita imobilizare prin aplicarea unui aparat gipsat timp de 3 saptamani, urmata de reluarea mersului cu sprijin partial timp de 2 saptamani.

Incepand cu saptamana 5 de la interventie, pacientul isi poate distribui greutatea in mod egal pe ambele membre inferioare fara a mai necesita sprijin extern. Activitatile sportive pot fi reluate la 3 luni de la operatie, perioada de timp necesara proceselor de vindecare ale tesuturilor asupra carora s-a intervenit.

Desi rar intalnite, riscurile care pot aparea dupa efectuarea unei interventii chirurgicale pentru corectia platfusului implica:

• Infectia
• Tumefactia prelungita
• Lezarea accidentala a componentelor vasculare si nervoase de la nivelul campului operator
• Rigiditatea gleznei
• Tromboza venoasa profunda, embolie pulmonara
• Fuziune intarziata sau absenta a componentelor osoase
• Calus vicios
• Sindrom algic postoperator
• Deformare reziduala sau recurenta
• Supracorectarea deformarii cu aparitia pes cavus.

Practicarea mersului corect inca din primii ani de viata ai copilului trebuie sa includa aplicarea calcaiului pe sol si mentinerea picioarelor pe directia de mers initial cu ajutorul parintilor apoi independent. Netratat, platfusul la copil poate determina aparitia deformarilor inestetice la nivelul coloanei vertebrale, articulatiile soldurilor, ale genunchiului si gleznei, care limiteaza functionalitatea aparatului locomotor mai tarziu in viata de adult.

Sursa: www.medicover.ro