Ce trebuie sa stim despre raceala comuna?

Congestie nazala sau secretii nazale abundente, dureri in gat, dureri de cap, dureri musculare, tuse, stranut, febra, presiune la nivelul urechilor sau la nivelul fetei si pierderea gustului ori a mirosului sunt simptome ale racelii comune.

Simptomele racelii la copii si adulti sunt aceleasi, cu mentiunea ca la copii, pe fondul unui sistem imunitar imatur in comparatie cu cel al adultilor, manifestarile clinice pot dura mai mult (de aceea spunem ca „raceala trece mai greu”).

 

De asemenea, nu este obligatoriu ca toate aceste simptome sa se manifeste in cadrul aceluiasi episod de raceala. In timp ce unele persoane depasesc raceala cu usurinta, experimentand spre exemplu nas infundat si tuse, altele resimt acut simptomele racelii, acestea fiind asociate cu dureri de cap mai intense, cu febra si stare generala de rau.

Raceala banala este cauzata de virusuri cu tropism respirator, adica virusuri care au o afinitate pentru caile respiratorii (nas, faringe, laringe etc).

Rinovirusul reprezinta cel mai frecvent agent etiologic al racelii comune. Rinovirusurile fac parte din familia Picornaviridae. Au fost identificate peste 100 de serotipuri ale rinovirusului si sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a supravietui si de a se reproduce la temperaturi mai scazute, de aceea infectiile cu rinovirusuri sunt mai frecvente in sezonul rece.

Factori de risc in raspandirea virusurilor care provoaca raceala

Exista numerosi factori care favorizeaza raspandirea virusurilor, fiind cunoscut faptul ca procesul de transmitere depinde atat de infectiozitatea agentului patogen, cat si de raspunsul imunitar al gazdei, de comportamentul uman si de factori de mediu variati.

Majoritatea virusurilor respiratorii se transmit de la persoana infectata la persoana sanatoasa prin picaturi de secretie (tuse, stranut), aerosoli sau prin suprafete infectate. Factorii care favorizeaza raspandirea virusurilor sunt:

  • Spatiile inchise, neaerisite
  • Spatiile aglomerate
  • Lipsa masurilor igieno-dietetice – metode corecte de protectie in timpul stranutului sau tusitului, igienizarea deficitara a mainilor sau a suprafetelor, depozitarea defectuoasa a materialelor folosite precum servetele, batiste si altele
  • Este cunoscut faptul ca multe virusuri au aparitie sezoniera, iar factorii de mediu care influenteaza transmiterea acestora sunt reprezentati de modificarile climatice, temperaturile extreme, umiditatea crescuta, ceata, precipitatiile, poluarea si curentii de aer care raspandesc aceste particule.

Stare de raceala permanenta

In practica medicala nu exista un diagnostic medical specific pentru o stare de raceala permanenta. De obicei, raceala este o afectiune medicala autolimitata care dureaza intre 7 si 10 zile, prin urmare raceala se vindeca in 1-2 saptamani. Uneori, anumite simptome pot persista mai mult, spre exemplu congestia nazala se poate prelungi pana la peste 2 saptamani.

Sugarii si copiii de varsta prescolara si scolara, persoanele imunodeficiente, cele cu afectiuni respiratorii superioare cronice preexistente si fumatorii reprezinta categoriile de persoane cu risc de a dezvolta raceli recurente pe tot parcursul anului, de aici si senzatia ca este o stare permanenta de raceala.

Retineti ca simptomele recurente sau persistente similare racelii se manifesta si in cazul unor alergii ori al altor afectiuni medicale preexistente nediagnosticate inca, asa ca este important sa va adresati medicului in situatile in care observati ca „raceala nu mai trece”.

 

Simptome raceala

Virusurile care determina simptomatologia specifica racelii colonizeaza initial mucoasa cailor nazale si a sinusurilor faciale si determina aparitia:

  • Secretiilor nazale apoase (rinoree) care isi pot modifica aspectul si consistenta dupa 2-3 zile de evolutie a bolii
  • Congestiei nazale (nas infundat)
  • Stranutului
  • Tusei
  • Anginei acute (durere in gat de cauza inflamatorie)
  • Febrei de intensitate scazuta
  • Otalgiei (dureri de ureche interna)
  • Cefaleei usoare
  • Mialgiilor (dureri musculare) usoare.

In mod frecvent raceala se remite spontan dupa o evolutie a simptomelor cuprinsa intre 3 si 10 zile, atunci cand acest interval de timp este depasit, fiind indicata prezentarea la medic pentru excluderea altor patologii infectioase cu tablou clinic similar.

Cum se stabileste diagnosticul de raceala?

Diagnosticul racelii se stabileste pe baza anamnezei si al examenului clinic al pacientului care include examinarea faringelui si a pasajelor nazale (cu ajutorul unui specul nazal).

In cadrul anamnezei, medicul va adresa intrebari cu privire la debutul simptomelor, specificitatea lor si/ sau antecedente de infectii respiratorii, de la caz la caz.

La indicatia medicului se pot efectua si alte teste, de exemplu test rapid gripa (simptomele gripei fiind similare racelilor), pentru a exclude infectia cu virusurile gripale.

Tratament raceala

Nu exista solutii minune care ne scapa de raceala rapid. Tratamentul este unul simptomatic, care are drept scop ameliorarea simptomelor racelii (de ex. prin utilizarea decongestionantelor nazale pentru nasul infundat), insa nu vindeca raceala. Corpul, prin activarea sistemului imunitar, este cel care elimina singur virusul din organism. Tusea, secretiile nazale sunt reactii normale prin care sistemul imunitar incearca sa faca din organism o „gazda neprietenoasa”.

Totodata, pentru infectiile cu rinovirusuri nu sunt disponibile vaccinuri.

Terapia nemedicamentoasa in cazul racelii banale include repaos la domiciliu cu mentinerea unui aport adecvat de lichide si alimentatie care sa cuprinda zilnic fructe si legume proaspete.

Tratamentul simptomatic medicamentos al racelii se face cu ajutorul spray-urilor nazale decongestionante sau cu solutie salina sub forma de spray nazal si al analgezicelor pentru diminuarea febrei si a durerilor.

Cand tratam raceala copilului la domiciliu?

Mai ales in cazul copiilor trebuie urmarit:

  • Daca au o stare generala buna
  • Nu sunt apatici
  • Primesc bine alimentatia (desi in timpul unei afectiuni apetitul se poate diminua)
  • Simptomatologia pe care o prezinta nu este „zgomotoasa”, nu le impiedica activitatea zilnica.

In aceste conditii, copilul poate fi tratat la domiciliu, in caz contrar adresati-va cat mai repede medicului pentru un consult de specialitate, cu scopul de a preveni evolutia nefavoribila a bolii si a limita simptomatologia suparatoare.

In cazul nou-nascutilor, sugarilor de varste foarte mici este esential sa tineti legatura cu medicul neonatolog/ pediatru si sa nu administrati medicatie fara acordul acestuia.

De retinut este faptul ca antibioticele NU se administreaza in racelile comune (si in infectiile de etiologie virala in general) deoarece mecanismul de actiune al acestora nu prezinta eficacitate asupra microorganismelor virale. Antibioterapia poate fi administrata insa la pacientii care prezinta suprainfectie bacteriana a unei patologii de etiologie virala, la recomandarea medicului.

 

Cum prevenim racelile frecvente?

Masurile de preventie a infectiilor respiratorii virale, implicit a racelii comune, se refera atat la scaderea contagiozitatii virale, cat si la intarirea imunitatii, in special la copii:

Scaderea contagiozitatii virale (a capacitatii de transmitere a virusurilor) se face prin:

  • Evitarea spatiilor inchise si aglomerate (ex. malluri) si a contactului cu persoane bolnave
  • Evitarea transmiterii virusurilor de la persoanele bolnave prin folosirea batistelor de unica folosinta sau, in lipsa acestora, prin acoperirea nasului si a gurii cu un element din imbracaminte in momentul tusei sau stranutului
  • Evitarea atingerii nasului, gurii, ochilor cu mana (care poate fi contaminata)
  • Atat persoanele bolnave, cat si cele sanatoase trebuie sa isi spele riguros si frecvent mainile. Copiii mici care nu stiu inca sa se spele vor fi spalati de catre parinti.
  • Camerele in care stau copiii (indiferent de varsta, atat la domiciliu, cat si in colectivitate) trebuie sa fie luminoase, aerisite si incalzite la 24-26 grade C
  • Suprafetele din crese, gradinite, scoli ar trebui dezinfectate cel putin o data pe zi
  • Copiii care sunt infectati nu trebuie sa fie nici adusi, nici primiti in colectivitate.

Intarirea imunitatii se realizeaza prin:

  • Consumul de fructe si legume proaspete (in special citrice, ceapa, usturoi, coacaze, suc de ridiche) si de propolis si miere (la copii, atunci cand varsta o permite).
  • Plimbari in aer liber (la toate varstele).
  • Gimnastica matinala 10-15 minute la 18-20 grade C (cand varsta o permite).
  • Suplimentarea alimentatiei cu vitamina C si vitamina D (la toate varstele).
  • Administrarea de probiotice (la toate varstele).

Specialistii Medicover va recomanda sa monitorizati atent sanatatea copiilor in aceasta perioada. Apelati la izolarea si tratarea copilului de la primele simptome la indicatia medicului. Reintroducerea in colectivitate se va face dupa o minima perioada de stare de bine dupa viroza pentru a da timp organismului sa se refaca. Respectati masurile minime de preventie!

Nu ezitati sa va adresati medicului atunci cand observati ca cel mic are o stare generala de rau si/ sau simptomatologia nu se amelioreaza la administrarea tratamentului.

SURSA: www.medicover.ro