Expoziția „HERE, NOWHERE”– Anișoara Munteanu

Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași are plăcerea de a vă invita să vizitați în perioada 10 – 20 decembrie 2023 expoziția „HERE, NOWHERE” semnată de artista  Anișoara Munteanu

Vernisaj: luni, 11 decembrie 2023, orele 18:00, la Galeria de artă Octav Băncilă

 Prezintă:

Critic de artă, dr. Mirela Ștefănescu

Invitat:

Prof. univ. dr. Constantin Tofan

Galeria de Artă „Octav Băncilă” Iași

Str. Alexandru Lăpușneanu nr. 7-9, Iași

 „Proiectul artistic al Anișoarei Munteanu, Here, Nowhere, este animat de un stăruitor dialog, plin de expresivitate și semnificații, dintre latura esențială a spiritualității și viziunile experiențelor individuale, în efortul de aspirație către echilibrul sufletesc, măcinat de conflicte ce tulbură ființa. În demersul propus, artista creează un cadru de analiză a entropiei estetice, care poate fi interpretată ca mijloc de a descoperi zone necunoscute despre sine și despre lumea din jur. În această direcție, artista recurge la fragmentări ale planului vizual, recompunându-l în structuri geometrice ce proiectează reprezentări profunde ale descifrării evoluției societății, completată de o sinceră reflectare atemporală a divinității, în alcătuirea cărora întregul, astfel reconstruit, își găsește, în cele din urmă, sensul.

Dezordinea și ordinea sunt transpuse în metafore rafinat articulate din multiple registre religioase, sociale, ideologice, urmărite individual de firul poveștii, ca în final să se  intersecteze, într-o expresivă narațiune despre dorința de schimbare îmbrăcată în haina translucidă a speranței”. (Critic de artă, dr. Mirela Ștefănescu)

Concept expozițional: HERE, NOWHERE

„Din nesfârșitul univers, divinitatea își dezvăluie ipostazele multiple, cărămizi ale unei arhitecturi ce transcend limitele înțelegerii noastre muritoare. Dumnezeu îmbracă diferite forme, de la pruncul visător ținut în brațe de Maica Sa, la arhitectul nemărginit, a cărui catedrală se întinde dincolo de granițele galaxiilor cunoscute. În fiecare măsură a ființei, divinitatea pulsează, își așterne esența în geometrii suprapuse care alcătuiesc atât albastrul profund al cerului, cât și adâncul inimii noastre.

Se ridică temple, atât cele modelate de om din piatră și timp, cât și în inima fiecărui atom ce dansează în acord cu legile fizice divine. Sunt arhitecturi care se suprapun și se întrepătrund: cele materiale, create de mâini omenești îndrăznețe, și cele imateriale, modelate din credința și gândul pur, într-un etern dialog între cel creat și creator, între simplu muritor și forța ce animă universul.

Echilibrul fragil al relațiilor umane se oglindește în această dihotomie a materialului și spiritualului. Precum fundațiile unei biserici ancestrale, viața noastră interpersonală aspiră spre simetrie și armonie, însă fiecare piatră poate fi subminată de eroziunea permanentă a neînțelegerilor și a conflictelor. Stresul cotidian, fluctuațiile puterii și mândria, toate sunt asemenea valului ce erodează treptat, dar sigur, chiar și cea mai robustă construcție.

În tot acest tablou al luptei pentru coeziune, entropia își anunță neobosit prezența. Este insinuarea constantă că, într-un final, dezordinea va prelua ștafeta, transformând sisteme complexe într-un haos primordial. Asemeni unei forțe mitologice, entropia și-a înscris mitul în descendența fiecărei civilizații și efigia fiecărei culturi, amintindu-ne că, până și templele cele mai impunătoare, sunt supuse inevitabilei dezintegrări.

Cu toate acestea, în timp ce entropia își joacă rolul în spectacolul natural, în adâncurile celor mai profunde tradiții spirituale ale umanității stă ancorată convingerea că, și în cele mai întunecate zile, un fir de speranță poate răsări printre ruine. Astfel, fie că privim spre vârful catedralei sau spre adâncul inimii noastre, putem regăsi tocmai acea divinitate infinită, echilibrând fragilitatea noastră cu promisiunea ei de ordine, sens și continuare în pofida oricărui final.” (artist plastic,  Anișoara Munteanu)