Somnul este divizat in 4 etape distinctive, primele 3 non-REM si ultima de tip REM. Perioada REM constituie somnul cel mai profund si este atinsa la aproximativ 90 de minute dupa adormire.

Parasomniile asociate somnului non-REM sunt reprezentate de trezirile confuze, somnambulism si terorile nocturne cunoscute si sub denumirea de pavor nocturn. Pavorul sau teroarea nocturna se manifesta in prima parte a noptii si difera de cosmaruri (vise urate ale copilului) care se manifesta spre dimineata, in fazele profunde ale somnului in timpul perioadelor de REM – Rapid Eye Movement.

Ce sunt tulburarile de somn?

Tulburarile de somn sunt cauzate de alterarea atat a calitatii somnului, cat si a cantitatii acestuia si sunt insotite in mod frecvent de prelungirea perioadei de adormire. Aceste modificari patologice determina somnolenta diurna si altereaza calitatea vietii sociale si profesionale a persoanei afectate, diminuand capacitatea de atentie si randamentul in timpul desfasurarii activitatilor cotidiene.

Tulburarile de somn insotesc in mod frecvent o serie de afectiuni psihice printre care se regasesc:

• Depresia
• Anxietatea
• Patologiile de ordin congnitiv.

Cele mai frecvent intalnite tulburari ale somnului sunt:

• Insomnia
• Apneea obstructiva in somn

Parasomniile care includ:

• Pavorul nocturn
• Narcolepsia
• Sindromul picioarelor nelinistite.

In prezent este estimat faptul ca aproximativ 1/3 din adulti se confrunta cu tulburari ale somnului, dintre acestia aproximativ 10% intrunind criterii clinice care indica necesitatea prezentarii la medic in vederea instituirii de tratament specific.

Ce este pavorul nocturn?

Pavorul nocturn reprezinta o tulburare de somn intalnita in mod frecvent la populatia pediatrica si se manifesta prin episoade de panica (anxietate accentuata) ale copilului care tipa si prezinta agitatie motorie fara a se trezi complet din somn. In majoritatea cazurilor, manifestarile se desfasoara pe durata a cateva secunde pana la maxim 15 minute, insa exista si imprejurari in care copilul prezinta somnambulism (copilul desfasoara in mod inconstient activitati neobisnuite cum ar fi sa mearga prin camera sau sa manance, dupa care isi reia somnul fara a-si aminti episodul nocturn).

Pavorul nocturn este intalnit la aproximativ 40% din populatia pediatrica si in cazuri rare la adulti. Teroarea nocturna la copil reprezinta o tulburare de somn cu evolutie autolimitata care se remite de regula pana in perioada adolescentei, fara a asocia complicatii pe termen scurt sau lung.

In cazul adultilor, teroarea nocturna poate fi asociata unei forme de epilepsie, pavorul nocturn la aceasta categorie de varsta necesitand prezentarea la psihiatru in vederea unei evaluari extinse si la nevoie instituirea de tratament specific.

Simptome pavor nocturn

Principalele manifestari care insotesc un episod de pavor nocturn sunt reprezentate de:

• Tipete sau strigate datorate fricii intense
• Agitatie motorie
• Stare de confuzie sau de semi luciditate
• Vocalizari sau cuvinte neinteligibile
• Transpiratii insotite de ritm cardiac accelerat si respiratie sacadata
• Comportament agresiv in cazul in care se incearca consolarea sau imobilizarea persoanei.

Episodul se finalizeaza prin readormire sau trezire completa, initial copilul fiind confuz si dezorientat, greu de consolat de catre parinti.

Pavorul nocturn la copii

Pavorul nocturn la copil este favorizat de o serie de factori de risc care includ:

• Prezenta tulburarilor de neurodezvoltare de tipul ADHD sau tulburarile de spectru autist
• Prezenta unui sindrom de anxietate
• Schimbarea mediului
• Oboseala accentuata, suprastimularea diurna sau inainte de culcare
• Administrarea medicatiei cu efect de prelungire a somnului profund
• Mediul de somn zgomotos
• Somn insuficient
• Sindrom febril.

Pavorul nocturn este intalnit in majoritatea situatiilor la copiii cu varsta mai mica de 5 ani, in perioada de crestere si dezvoltare care asociaza somn profund cu unde lente, de durata prelungita. Episoadele de teroare nocturna isi diminueaza frecventa odata cu inaintarea in varsta si dispar definitiv dupa pubertate atunci cand arhitectura somnului este aproape similara cu cea din viata de adult.

Pana la varsta de 3 ani copilul nu poate distinge intre real si imaginar, astfel ca in aceasta perioada de crestere si maturare a sistemului nervos, evenimentele si trairile experimentate in timpul zilei se continua sub forma de vise care apar in perioadele de somn REM. In anumite situatii aceste vise pot fi neplacute, constituind un eveniment stresant pentru cel mic, insa cosmarurile experimentate la aceasta varsta difera de pavorul nocturn.

Frecventa episoadelor de pavor nocturn

Formele usoare de pavor nocturn se manifesta sub forma unui episod pe luna, iar cele medii evolueaza cu cel putin un episod pe saptamana. Pavorul sever evolueaza cu episoade care apar in fiecare noapte si asociaza in mod frecvent leziuni ale pacientului si/sau familiei care incearca sa il consoleze sau sa il trezeasca din somn. Atacurile se remit de obicei spontan, iar pacientul nu isi aminteste a doua zi episodul de teroare nocturna, prevalenta acestei tulburari ale somnului fiind de aproximativ 3% in cazul copiilor si sub 1% la adulti.

Diagnostic tulburari de somn

Diagnosticul tulburarilor de somn si implicit al parasomniilor care includ pavorul nocturn este stabilit de catre medicul de psihiatrie pediatrica cu ajutorul anamnezei si uneori a investigatiilor functionale reprezentate de polisomnografie.

In situatia in care medicul recomanda efectuarea unei polisomnografii, copilul este monitorizat in cadrul clinicii pe durata somnului nocturn, prin intermediul unor senzori care inregistreaza undele cerebrale, nivelurile de oxigen din sange, frecventa respiratorie, ritmul cardiac, miscarile oculare si cele ale membrelor inferioare. Inregistrarea video a copilului pe durata somnului poate confirma existenta comportamentului agresiv sau a somnambulismului ce pot fi asociate uneori acestui tip de parasomnie.

Teroarea nocturna trebuie diferentiata de alte tipuri de activitati involuntare care se pot manifesta in timpul somnului, cea mai grava fiind epilepsia, in acest scop medicul psihiatru putand solicita un consult interdisciplinar efectuat de catre medicul neurolog pediatru.

Tratament pentru pavor nocturn

Tratamentul acestei parasomnii este instituit de catre medicul psihiatru in cazurile care asociaza risc crescut de autovatamare sau lezare accidentala a membrilor familiei care incearca sa consoleze pacientul pe durata evolutiei episodului de teroare nocturna.
Principalul scop al terapiei in cazul copiilor cu pavor nocturn este de a trata tulburarile asociate (ADHD, tulburare de spectru autist, sindrom de anxietate) prin medicatie sau sedinte de terapie cognitiv comportamentala, in functie de particularitatile si necesitatile fiecarui pacient in parte. Reducerea stresului si a suprasolicitarii in timpul zilei si mai ales inainte de culcare scad frecventa episoadelor de pavor nocturn al copilului. Adoptarea si mentinerea unui program de somn regulat care implica o rutina de culcare simpla si relaxanta pentru cel mic diminueaza frecventa si intensitatea episoadelor de teroare nocturna ale copilului.

In cazul adultilor, pavorul nocturn poate beneficia la recomandarea medicului psihiatru, de terapie medicamentoasa cu antidepresive si benzodiazepine, alaturi de sedinte de psihoterapie individuale sau de grup.