24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Muzeul Municipal ,,Regina Maria” din Iași și Uniunea Artiștilor Plastici din România Filiala Iași au plăcerea de a vă invita la expoziția de pictură „Glose retrospective II” semnată de artistul Constantin Tofan
Vernisaj: vineri, 15 martie 2024, ora 17:00, Palatul Braunstein, Str. Cuza Vodă nr.2 Iași
Prezintă:
lect.univ.dr. Maria Bilașevschi
Prof. univ. dr. Petru Bejan – Critic de artă
Curator:
Dr. Aurica Ichim – Manager Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași
Palatul Braunstein,
Str. Cuza Vodă nr.2 Iași
Vă așteptăm!
„Selecția lucrărilor se află la întrepătrunderea zonelor de preocupări plastice ale artistului, pe de o parte fiind vorba de “peisaj” – abordare ce i-a adus recunoaștere națională pentru contactul sincer și nedisimulat cu natura, iar pe de altă parte despre sintezele picturale cu accente lirice. Dispusă într-o succesiune plastică cu accente tematice, expoziția este o invitație într-un jurnal vizual intim, în lumea culorilor vii, în lumea trăirilor limpezi.
Constantin Tofan este un artist complet, atent la marile pulsații ale timpului său interior, lucid și sensibil în culoare, elegant și subtil în formă, ce s-a născut și s-a format ca artist pentru a contempla cu voluptate metaforele naturii. Fragilitatea și suplețea peisajului “tofanian” este dublată de spontaneitatea și delicatețea luminii ce scaldă o lume fără limite, mângâind cu tandrețe formele.
Comparând etapele de creație este imposibil să nu observi perseverența cu care artistul preferă să-și adâncească și să-și decanteze ideile în loc să jongleze cu structuri și concepte la modă. Putem vorbi de solemnitate în armoniile lui Constantin Tofan, rezultatul unei trăiri sincere, adesea fără coordonate determinate într-un timp sau spațiu precis, ce ține de verticalitatea structurii interioare a artistului. Simţul cromatic al artistului slujește ideea cu un dinamism reconfortant, fiecare peisaj ne poartă într-un miraj în care culoarea este prelucrată blând, fiecare anotimp traducând o stare sufletească.
Constantin Tofan se angajează într-un joc al formei, într-un dans al culorii ce invită privitorul să fie parte în poemul pe care-l scrie, cel în care peisajul interior al fiecăruia se acordează cu tremurul frunzelor, cu roșul electrizant al macilor sau cu șoaptele copacilor în amurgul iernii. Astfel, fiecare peisaj este în fapt o sinteză a arhetipului croit de Constantin Tofan în oglinda propriilor sale căutări, reluat și împins către un prag mai înalt, ce solicită potențe atât tehnice, dar mai ales conceptuale. Pictorul integrează sugestii din lumea anorganicului, organicului, din lumi marine sau ale văzduhului și le ordonează după ritmul simțit în mijlocul naturii, ritm supus, asemenea inimii la un cardiograf, unui întreg sistem de sensibilități și emoții.
Măiestria artistului face posibilă înzestrarea naturii cu un aer de mister atemporal, în care senzația de solitudine este omniprezentă, o singurătate binevoitoare, intimă, confortabilă și caldă. Tratarea metaforică a subiectului și cromatismul simbolic (în care domină culorile pământului, transfigurate în funcție de anotimp, de la verdele crud la albul senin) arată vocația artistului spre constituirea formei printr-o disciplină auto-definită. Efectele compoziționale de atmosferă sunt captate cu o mare delicatețe, de exemplu, atunci când concepe siluete sau ramificații ale copacilor, artistul se joacă cromatic cu forme simple în care se poate vedea simultan amestecul mirabil de rigiditate și flexibilitate pentru ca forma plăpândă sau viguroasă să se supună intențiilor artistului.
Frumusețea artei lui Constantin Tofan nu vine din modul tradițional, pur, de a privi natura, ci dintr-o redefinire extinsă a naturii și a frumuseții. Peisajele convertesc emoția artistului în secvențe de poveste prin structuri păstoase și sonorități de roșu, albastru, brun-oranj, gri ce evidențiază intențiile unui realism magic. Pictorul simte spațiul, zonele limitrofe de întâlnire a elementelor esențiale: pământ, aer, apă, pe suprafețe extinse, în care calitatea picturală pulsează sinceritate. În alte lucrări, astrul celest inundă peisajul cu un răsărit uniform cu lumea vegetalului, în sensul impregnării cu lumină a tuturor elementelor (trunchiul, coamele copacilor), legate între ele ca și când cerul și pământul compun un singur întreg.
Inserția în expoziție a lucrărilor ce ilustrează portrete, siluete feminine sau a unor personaje hieratice, cu o fluență desăvârșită a ductului, de o descărcare aparte a materiei, rupt aparentul serialism peisagist și aduc o nouă lumină asupra preocupărilor artistului. Pentru Constantin Tofan făptura umană, în special femeia, este la fel de fragilă precum frunzele mestecenilor și poate estomparea discretă a acesteia vrea să evoce taina din spatele feminității. Reacția artistului față de subiect este introspectivă, vizibilă în economia de gesturi, în evitarea stilizării excesive. În ceea ce privește lucrările în care predomină abstracționismul liric, se observă predilecția pentru suprafețe cromatice incitante, care nu se supun unei ordini prestabilite, raționalizată geometric ci ritmurilor libere, eliberate de constructivism. Peștii, ca simbol dar și ca pasiune lumească a pictorului, își creează propriile insule de culoare, ritm și timp, semne de credință și libertate, integritate și puritate, vitalizează viziunea și ne relevă disponibilitatea extinsă a evocării de esențe.
Dacă alegi să vezi în ramurile copacilor, în câmpurile scăldate de culoare, în albastrul cerului animat de lună, în corpurile solitare ale copacilor, o confesiune a artistului către privitor, atunci lumea ce se deschide în fața ochilor este nu doar proiecție idilică, ci o poartă deschisă spre noi înșine. Personificând nu doar pădurea ci și păsările sau fenomenele naturale, Constantin Tofan imprimă nu doar o poveste personajelor sale, presărată cu amintiri sau nostalgii, ci animă un întreg univers interior, vioara întâi fiind bunătatea cu care pictorul îmbrățișează întregul și îl eternizează.
Fără îndoială, ne aflăm în fața unui pictor cu o sensibilitate deosebită, a unui artist extraordinar de prolific, care prin disciplina metodică și laborioasă de atelier a transferat pe pânză sau hârtie combustia propriei sale ființe, cu ecoul universal și atemporal al sentimentelor, ideilor și trăirilor umane. Constantin Tofan face parte din lumea acelor artiști care se încăpățânează să creadă în frumusețea petei de culoare și pentru care imaginea, înfățișată sub forma emoției, trebuie să aibă un efect ispititor asupra retinei, sufletului şi minții celui care o privește.” (lect.univ.dr. Maria Bilașevschi)
