Sindromul Edwards

Sindromul Edwards, cunoscut si sub denumirea de trisomie 18, a fost diagnosticat pentru prima data in 1960 de catre medicul genetician John Hilton Edwards si colaboratorii sai. Impreuna au reusit sa confirme prin teste genetice o copie suplimentara a cromozomului 18 la un nou-nascut care prezenta multiple malformatii congenitale. Prevalenta la nivel global a acestei patologii este de aproximativ 1/6000 de nou-nascuti vii si este surclasata doar de sindromul Down ca si frecventa a diagnosticarii, insa din fericire la momentul actual, sindromul Edwards poate fi diagnosticat inca din timpul sarcinii prin determinarea cariotipului.

Detectarea anomaliilor cromozomiale sau cariotiparea reprezinta un test prenatal non invaziv NIPT care permite identificarea eventualelor anomalii cromozomiale de tip cantitativ (permite depistarea cromozomilor supranumerari care genereaza sindromul Down sau sindromul Edwards) ce pot afecta dezvoltarea embrionara.

Mortalitatea infantila asociata sindromului Edwards este crescuta, numai 50% din nou-nascutii care asociaza trisomie 18 supravietuiesc mai mult de o saptamana, si intre 5-10% mai mult de 1 an. Apneea de tip central, insuficienta cardiaca (datorata malformatiilor cardiace), insuficienta respiratorie si obstructiile respiratorii de cauza aspirativa constituie principalele complicatii nefaste ale trisomiei 18.

Anomaliile cromozomiale reprezinta patologii genetice ale caror manifestari apar din cauza afectarii numarului de cromozomi ai produsului de conceptie (in mod fiziologic fiecare individ detine 23 de perechi de cromozomi).

Cele mai frecvente tipuri de anomalii cromozomiale sunt aneuploidiile care se pot manifesta sub forma deletiilor cromozomiale (absenta cromozomilor) sau a cromozomilor supranumerari (in plus fata de cei 23).

In afara trisomiei 21, cunoscuta sub denumirea de sindrom Down, cele mai frecvente aneuploidii intalnite la sarcinile viabile sunt:

  • Trisomia 18 sau sindromul Edwards
  • Trisomia 13 sau sindromul Patau
  • 45X sau sindromul Turner
  • 47XXY sau sindromul Klinefelter
  • 47XYY sau sindromul Jacobs
  • 47XXX sau sindromul triplu X.

Sindromul Edwards este cauzat de o copie suplimentara a cromozomului 18q si poate fi impartit in 3 categorii dupa cum urmeaza:

  • Trisomia 18 completa cel mai frecvent tip de sindrom Edwards (aproximativ 94% din cazuri) implica existenta la nivelul fiecarei celule a 3 copii ale cromozomului 18, care apar in timpul meiozei. Extra cromozomul 18 este de regula de provenienta materna, frecventa aparitiei acestuia fiind direct proportionala cu varsta mamei la momentul conceperii.
  • Trisomia 18 de tip mozaic reprezinta mai putin de 5% din numarul total al cazurilor de sindrom Edwards si presupune existenta de celule prevazute cu extra cromozomi alaturi de cele normale.
  • Trisomia 18 partiala insumeaza pana la 2% din cazurile diagnosticate cu acest tip de anomalie cromozomiala si presupune multiplicarea partiala (a unui singur segment) a cromozomului 18q. Manifestarile asociate trisomiei partiale variaza in conformitate cu localizarea translocatiei si genele care intra in alcatuirea segmentului multiplicat.

Principalii factori de risc care predispun la aparitia sindromului Edwards sunt reprezentati de apartenenta la sexul feminin (80% dintre nou-nascutii afectati sunt de sex feminin), varsta inaintata a mamei și a tatalui in momentul conceptiei si prezenta unei sarcini cu sindrom Edwards in antecedent.

Diagnosticul postnatal al sindromului Edwards se bazeaza pe identificarea unei serii de malformatii structurale ale sistemului nervos central, cardiac, digestiv, osos si genito-urinar ale nou-nascutului, alaturi de o serie de manifestari neurologice care includ: hipotonie neonatala urmata de aparitia hipertoniei, apnee, crize convulsive, diminuarea reflexului de supt, dezvoltarea psihomotorie intarziata si retard mintal.

Modificarile craniofaciale specifice trisomiei 18 include:

  • Microcefalie (craniu mic)
  • Proeminenta osului occipital
  • Microftalmie (ochi mici)
  • Hipertelorism (marirea distantei dintre cei 2 ochi)
  • Epicantus (pliu cutanat semilunar care se intinde de la radacina nasului catre capatul medial al pleoapei superioare)
  • Largirea bazei nasului
  • Micro retrognatie (hipoplazie mandibulara)
  • Palat ogival (bolta palatina ingusta si arcuita)
  • Palatoschizis (despicatura palatina)
  • Cheiloschizis (despicatura labiala sau buza de iepure)
  • Urechi jos inserate si microtie (dezvoltarea insuficienta a urechii externe cu aspect de urechi de faun).

La nivelul sistemului osos, trisomia 18 se manifesta prin retard sever de crestere si dezvoltare, scurtarea gatului si a sternului, osificarea incompleta a claviculelor, pectus excavatum (torace infundat), displazie de sold, scolioza, artrogripoza (contractura caracteristica la nivelul mainii care include degetele 2 si 5 si acopera degetele 3 si 4) si haluce in dorsiflexie.

Anomaliile cardiace asociate acestei anomalii cromozomiale include:

  • Defecte de sept ventricular sau atrial
  • Persistenta ductului arterial
  • Tetralogie Fallot
  • Coarctatie de aorta si afectare plurivalvulara care include 2 sau mai multe valve (de regula valva aortica si cea pulmonara).

La nivelul sistemului respirator principalele modificari patologice care apar în cazul trisomiei 18 includ hipoplazia pulmonara, traheobronhomalacia si laringomalacia (inmuierea tesuturilor laringelui deasupra corzilor vocale).

Anomaliile congenitale ale tractului digestiv includ omfalocel (defect de inchidere al peretului abdominal), atrezie esofagiana (discontinuitatea congenitala a esofagului) cu fistula traheoesofagiana (comunicare intre esofag si trahee), stenoza pilorica, atrezie ileala, diverticul Meckel sau hernie ombilicala.

La nivel genito-urinar, malformatiile congenitale ale sindromului Edwards pot include criptorhidie, hipospadias, micropenis, hipertrofie clitoridiana, uter bifid, rinichi in potcoava, agenezie renala si hidronefroza.

Malformatiile cu privire la sistemul nervos central prezinta o frecventa de aproximativ 30% si pot include hipoplazie cerebelara, meningoencefalocel, anencefalie (malformatie manifestata prin absenta cerebelului si a encefalului), hidrocefalie (acumulare intracraniana de lichid cefalorahidian), holoprozencefalie (nu exista separare intre cele 2 emisfere cerebrale) si malformatii Arnold Chiari (amigdala cerebelara herniaza inferior in canalul spinal).

Manifestarile care intra in alcatuirea tabloului clinic al copiilor cu trisomie 18 variaza in conformitate cu severitatea malformatiilor asociate de catre nou-nascut si pot include greutatea mica la nastere, stagnarea dezvoltarii staturo ponderale, insuficienta cardiaca si respiratorie, simptome specifice de infectie pulmonara si de tract urinar si instabilitate neurologica.

Fiind o boala genetica, trisomia 18 nu beneficiaza de tratament curativ, managementul acestor pacienti fiind individualizat in conformitate cu particularitatile si necesitatile fiecarui caz in parte.

Data fiind rata inalta de mortalitate a sugarilor cu sindrom Edwards in primul an de viata, principalul interes al medicilor este acela de a preveni aparitia complicatiilor secundare malformatiilor congenitale prin asigurarea functiei cardiace si respiratorii si al unui suport nutritional corespunzator prin montarea de gastrostoma si diminuarea refluxului gastroesofagian.

Metodele paliative de ingrijire ale acestor pacienti pot include atat tratament medicamentos, cat si chirurgical, pentru asigurarea unei hraniri adecvate, prevenirii infectiilor si a tulburarilor cardiace.

In cazul in care testele de screening prenatal identifica risc fetal crescut de trisomie 18, gravida beneficiaza de consiliere genetica si interpretarea rezultatelor obtinute, aceasta fiind informata despre complicatiile fetale care pot surveni in evolutia sarcinii si ulterior in perioada postpartum. Decizia de intrerupere a sarcinii apartine in totalitate gravidei si este prezentata acesteia de catre genetician in cursul consilierii de specialitate.

Daca gravida opteaza pentru pastrarea sarcinii cu risc de sindrom Edwards, la nivelul tarii noastre exista un program de ingrijire integrata in bolile rare la care familia poate adera pentru a beneficia de ajutorul unei echipe multidisciplinare de medici care sa subscrie necesitatilor fiecarui copil in parte. In situatia in care echipa medicala nu apartine aceleiasi institutii, medicul de familie al copilului este cel care trebuie sa indrume in mod corespunzator parintii si sa medieze comunicarea intre specialisti, urmarind traseul pacientului si tratamentele urmate in diferitele institutii.

Sursa: www.medicover.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.