Dementa senila

Dementa senila se manifesta in primul rand prin deteriorarea cognitiva (pierderea capacitatii intelectuale), ceea ce implica afectarea semnificativa a memoriei, atentiei, cognitiei si limbajului. Scaderea semnificativa a functiilor mintale influenteaza abilitatile pacientului si ii prejudiciaza viata de zi cu zi. Desi este firesc ca memoria sa fie afectata de stres, oboseala, anumite afectiuni medicale si unele medicamente, trebuie retinut ca dupa varsta de 65 de ani daca pare ca uitam din ce in ce mai des este recomandat sa discutam cu medicul de familie despre semnele dementei in stadiul incipient.
Dementa senila: cauze, simptome si tratament
  • Pierderea memoriei (amnezia) poate fi suparatoare chiar si cand se intampla ocazional. Daca astfel de episoade apar tot mai des si influenteaza negativ capacitatea de a desfasura activitatile zilnice, este necesara consultarea medicului de familie.
  • Dementa nu inseamna doar pierderea memoriei, pacientii cu dementa prezinta multiple alte simptome – dificultati in realizarea unor sarcini simple, probleme de vorbire/ intelegere etc.
  • Contrar unor opinii generale larg raspandite, dementa NU reprezinta o etapa fireasca in procesul de imbatranire.

Atentie, dementa nu constituie o boala singulara, acest termen general cuprinde o varietate de afectiuni (forme de dementa), de la boala Alzheimer,  la dementa vasculara (cauzata de problemele circulatorii ce afecteaza fluxul sangvin catre creier)) si dementa cu corpuri Lewy (cauzata in principal de acumularea anormala a unei proteine, alfa-sinucleina, in neuroni din zonele creierului importante pentru memorie, miscare, gandire si controlul functiilor vegetative).

In functie de cauzele care ii genereaza aparitia, dementa senila poate fi clasificata in doua categorii principale:

  • Dementa cauzata de atrofierea cerebrala intalnita in boala Alzheimer si dementa cu corpi Lewy.
  • Dementa senila cauzata de accidentele vasculare cerebrale (AVC) care determina atrofia focala a regiunilor cerebrale implicate in gandirea logica.

Ambele forme de boala sunt determinate de degenerarea neuronala care se datoreaza diferitelor procese patologice, rezultatul final al acestora fiind reprezentat de catre deteriorarea cognitiva, aparitia tulburarilor de comportament si de relationare, dar si al disfunctiilor motorii cu afectarea calitatii vietii pacientului.

Boala Alzheimer constituie cea mai frecventa forma de dementa si, pe langa afectarea memoriei, asociaza si alte manifestari clinice precum: depresie, tulburari de dispozitie, crize de anxietate (atacuri de panica), aparitia suspiciunilor nefondate care vizeaza familia, ingrijitorii, personalul medical, probleme de vorbire si altele.

Factorii favorizanti care contribuie la aparitia declinului cognitiv in cadrul dementei senile sunt reprezentati de catre:

  • Consumul cronic de alcool
  • Regimul alimentar necorespunzator cu aport crescut de colesterol
  • Malformatiile arteriale cerebrale
  • Traumatismele cranio-cerebrale
  • Anevrismele cerebrale
  • Hipertensiunea arteriala
  • Diabetul zaharat sau hipercolesterolemia
  • Deficitul de vitamina B12
  • Disfunctiile tiroidiene.

Simptomele fizice incipiente ale dementei senile sunt reprezentate de catre:

  • Schimbarea posturii cu adoptarea unei pozitii de inconvoiere prin aducerea in fata a umerilor si extremitatii cefalice
  • Dificultate in mentinerea echilibrului
  • Slabiciunea musculara
  • Fragilitatea sistemului osos
  • Rigiditate articulara.

Din punct de vedere cognitiv, pacientii cu dementa senila prezinta:

  • Pierderi de memorie
  • Comportament infantil
  • Confuzie temporo-spatiala (dezorientarea temporo spatiala este determinata de problemele de memorie recenta)
  • Dificultate decizionala
  • Modificari ale personalitatii (isi pot pierde empatia, compasiunea pentru ceilalti)
  • Tulburari de somn.

Persoanele cu dementa isi pot pierde interesul pentru activitatile care in mod obisnuit le aduceau satisfactie/ relatii interpersonale/ socializare, pot manifesta dificultati in gestionarea emotiilor.

Starea de agitatie psiho-motorie, de iritabilitate sau dispozitie depresiva, halucinatiile vizuale, pierderea apetitului si dificultatile de deglutitie apar in formele avansate ale dementei si impune supravegherea permanenta a bolnavului de catre apartinatori sau cadrele medicale specializate. In mod frecvent dementa senila se caracterizeaza prin pierderea memoriei faptelor cu pastrarea memoriei afective.

Diagnosticul dementei senile

Nu exista un test pentru dementa sau o analiza specifica. Diagnosticul de dementa senila se stabileste cu ajutorul datelor de anamneza oferite de catre apartinatori/ingrijitori, examenului fizic care include testarea neurologica, neuropsihica si cognitiva si investigatiilor paraclinice reprezentate de:

  • Computer tomograf cu emisie de pozitroni pentru stabilirea extinderii proceselor patologice la nivel cerebral si identificarea cauzei care determina aparitia dementei (accidente vasculare cerebrale, leziuni cerebrale specifice pentru boala Parkinson sau alte boli neurologice);
  • Computer tomograf emisie singulara de fotoni;
  • Rezonanta magnetica nucleara de difuzie;
  • Examinarea lichidului cefalorahidian recoltat prin punctie lombara pentru identificarea de benzi proteice oligoclonale specifice;
  • Analize de laborator pentru investigarea functiei tiroidiene si a celei hepatice, determinarea nivelului de vitamina B12 si testare serologica pentru stabilirea infectiei cu HIV.

 

Diagnosticarea timpurie a formei de dementa are avantajul de a putea incetini evolutia bolii, pacientul fiind capabil astfel  sa isi mentina capacitatea intelectuala pentru cat mai mult timp.

Tratamentul dementei senile este utilizat cu scopul de a imbunatati calitatea vietii pacientului si utilizeaza medicatia antipsihotica si antidepresiva pentru ameliorarea simptomatologiei.

  • Terapia psihologica contribuie la gestionarea simptomelor, in timp ce stimularea cognitiva presupune implicarea pacientului in activitati concepute pentru imbunatatirea memoriei si a vorbirii, dar si a capacitatii de rezolvare a problemelor.
  • Interventia comportamentala presupune abordarea terapeutica non-farmacologica a pacientilor cu dementa si are ca scop identificarea cauzelor care determina schimbarile de comportament ale bolnavului.

Tratamentul etiologic al dementei senile presupune utilizarea:

  • Vitaminelor in cazul deficitului de B12
  • Substitutiei hormonale in cazul disfunctiilor tiroidiene
  • Tratamentelor specifice bolii Parkinson cu levodopa si inhibitori de Catechol-O-methyltransferase COMT
  • Tratament profilactic specific pentru preventia accidentelor vasculare cerebrale.

Sursa: www.medicover.ro