Sindromul Klinefelter constituie cea mai frecventa anomalie gonosomala la barbati, afectand aproximativ 1/500 de nou-nascuti de sex masculin, care prezinta cariotip 57,XXY, urmata de cariotipul 48,XXYY si 48,XXXY cu o incidenta de aproximativ 1/17000 si respectiv 1/50000 de nou-nascuti si 49,XXXXY intalnita in aproximativ 1/85000-100000 de nasteri.
Cariotipul uman este alcatuit in mod fiziologic din 46 de cromozomi organizati in 23 de perechi, dintre care 22 sunt autozomi si o pereche sunt cromozomi sexuali, unul de provenienta materna si celalalt de provenienta paterna. Anomaliile genetice pot fi de tip numeric cu mai mult sau mai putin de 46 de cromozomi sau de tip structural, din cauza unor erori de recombinare care determina rearanjarea si modificarea din punct de vedere structural al unuia sau mai multor cromozomi.
Esecurile gametogenezei aparute in una din etapele diviziunii celulare si lipsa de separare a cromozomilor constituie principalele mecanisme patologice care determina aparitia anomaliilor genetice numerice, printre care se regasesc trisomiile, monosomiile (singura compatibila cu viata este monosomia 45X) si mozaicismul (prezenta in acelasi organism a doua linii celulare care difera intre ele printr-un cromozom).
Cauze sindromul Klinefelter
Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica manifestata prin existenta unui cromozom X supranumerar la persoanele de sex masculin. Cromozomul sexual supranumerar poate fi prezent in toate celulele corpului sau numai partial, caz in care afectiunea poarta denumirea de mozaicism Klinefelter care asociaza manifestari clinice moderate. Persoanele de sex masculin care prezinta mai mult de un cromozom X supranumerar sunt rar intalnite in practica medicala si asociaza evolutie severa.
Sindromul Klinefelter nu este mostenit, anomaliile cromozomilor sexuali survenind in timpul formarii celulelor reproductive (ovar sau spermatozoid) al unuia dintre parinti. In timpul diviziunii celulare, o eroare denumita nondisjunctie impiedica distribuirea fiziologica a cromozomilor sexuali la nivelul spermatozoizilor/ovulului in timpul formarii lor, cu aparitia unei copii suplimentare a cromozomului X.
Daca un ovul cu un extra cromozm X (XX) este fecundat de catre un spermatozoid cu un cromozom Y si similar daca un spermatozoid cu XY fertilizeaza un ovul cu un singur cromozom X, produsul de conceptie va avea sindrom Klinefelter.
Diagnosticul prenatal
Noninvasive prenatal testing reprezinta un test prenatal non invaziv care analizeaza AND-ul extracelular liber din sangele matern si se efectueaza in perioada cuprinsa intre saptamanile 13-27 de sarcina (calculate de la data ultimei menstruatii) pentru a identifica diferite sindroame genetice de tipul trisomiilor si aneuploidiilor cromozomilor sexuali ai fatului. Afla mai multe despre testele prenatale
NIPT poate fi recomandat de catre medicul obstetrician gravidelor cu varsta de peste 35 de ani, celor care au obtinut rezultate anormale in urma efectuarii unei ecografii, celor care au obtinut sarcina prin intermediul unei fertilizari in vitro, care asociaza istoric familial pozitiv de boli cromozomiale sau monogenice sau au nascut anterior un copil cu anomalii cromozomiale.
Important de mentionat este ca aceste teste, NIPT, nu au rol de diagnostic, ci doar de screening (verificare). Pentru diagnosticare se utilizeaza:
- Biopsia de vilozitati coriale constituie un test minim-invaziv efectuat in intervalul cuprins intre saptamana 10 si 12 de sarcina cu ajutorul caruia se poate stabili diagnosticul de sindrom 47,XXY al fatului cu o acuratete de pana la 99%.
- Amniocenteza reprezinta o alta investigatie de tip invaziv care poate stabili atat prezenta unei anomalii ale cromozomilor sexuali cat și a defectelor de tub neural (spina bifida, anencefalia), insa aceasta testare se efectueaza dupa saptamana 16 de sarcina.
Cum se manifesta sindromul Klinefelter?
Indivizii cu sindrom Klinefelter asociaza de regula microrhidie (testicule de dimensiuni reduse) si niveluri scazute ale testosteronului care determina ginecomastie, hipotonie musculara la nou-nascut si sugar, talie mare, voce subtire, sterilitate si aspect ginoid (feminin) al adultului caracterizat prin lipsa pilozitatii faciale și a celei corporale. In anumite situatii, sindromul Klinefelter poate determina criptorhidism (testicule necoborate la nivelul scrotului), care necesita instituirea de tratament chirurgical pentru prevenirea cancerului testicular.
Alte manifestari inconstant asociate sindromului 47,XXY includ cresterea in inaltime a persoanei cu 2-3 cm peste media parintilor, clinodactilia degetului 5 (curbarea degetului mic de la mana), platfus sau sinostoza radioulnara (fuziunea oaselor antebratului).
Copiii de sex masculin cu acest tip de anomalie cromozomiala asociaza risc de intarziere a vorbirii intampinand dificultăți în exprimare de tipul dislexiei si, in cazuri foarte rare, pot prezenta deficit intelectual. Anxietatea, depresia, disfunctionalitatea la nivelul interactiunilor sociale, ADHD-ul (manifestat mai ales prin deficit de atentie si mai putin prin hiperactivitate) si tulburarile de spectru autist constituie alte afectiuni care pot fi asociate de persoanele cu sindrom 47,XXY.
Diagnosticul de sindrom Klinefelter
Acest tip de anomalie genetica este descoperita în general la pubertate atunci cand sunt observate lipsa dezvoltarii caracterelor sexuale secundare de tip masculin si mai rar la varsta adulta, ca urmare a testelor efectuate pentru stabilirea cauzei de infertilitate.
Diagnosticul postnatal al sindromului 47,XXY se efectueaza cu ajutorul cariotiparii sau analizei cromozomiale, investigatie realizata din sangele venos periferic al pacientului. Aranjarea cromozomilor in cariograma permite identificarea aranjamentelor acestora sau a altor modificari structurale asociate.
Medicul de familie sau pediatrul copilului de sex masculin este cel care solicita de regula efectuarea de investigatii pentru depistarea cauzelor care determina aparitia modificarilor fenotipice (aspect ginoid-constitutie de tip feminin, lipsa pilozitatii corporale, microrhidie, voce subtire), indrumand parintii catre medicul endocrinolog si in cele din urma catre genetician. In cazul adultilor, efectuarea cariotipului poate fi adaugata de catre medicul embriolog analizelor premergatoare deciziei de a obtine o sarcina sau recomandata ca test diagnostic barbatilor care sufera de infertilitate.
Optiuni de tratament sindrom Klinefelter
- Tratamentul sindromului 47,XXY este in principal hormonal si implica administrarea de substituenti ai testosteronului in vederea declansarii dezvoltarii caracterelor sexuale masculine.
- Tratamentul chirurgical poate implica indepartarea testiculului necoborat de la nivel abdominal si mastectomie pentru indepartarea tesutului mamar excedentar.
- Logopedia, terapia lingvistica, terapia fizica pentru cresterea fortei musculare, terapia comportamentala pentru dezvoltarea abilitatilor sociale si cea ocupationala precum si psihoterapia constituie alte metode de management ale manifestarilor clinice asociate sindromului Klinefelter.
Sursa: www.medicover.ro