Raportul final indica o incidenta a patologiei de 0.81 la 100.000 de locuitori, cu 14% mai mare fata de rezultatul raportat in 2021. Incidenta maxima a encefalitei transmise de capuse este atinsa in luna Iulie la populatia cu varsta cuprinsa intre 45 si 64 de ani, fiind mai frecvent intalnita la barbati (raport de 1,5:1 pentru persoanele de sex masculin).

Capusele constituie un vector important pentru numerosi agenti infectiosi, Ixodes ricinus putand cauza borelioza si encefalita, 2 dintre cele mai importante boli umane transmise de artropode.

Cresterea incidentei acestor afectiuni pe teritoriul Europei in ultimii ani este corelata in mod direct cu intensificarea activitatilor agrare, schimbarile climatice, migrarea animalelor si contactul accidental al oamenilor cu artropodele in habitatul lor natural pe durata desfasurarii activitatilor in aer liber. Acesti factori influenteaza distribuirea geografica a encefalitei transmise de capuse, in special in zonele montane si in mediul rural si mai putin in aglomeratiile urbane.

Este important de mentionat faptul ca nu toate capusele comune au capacitatea de a provoca borelioza sau encefalita, doar cele care s au hranit cu sangele unui animal infectat pot transmite mai departe boala la om, in timpul urmatorului pranz hematofag. Rezervorul natural al acestui patogen viral este reprezentat In special de rozatoare (soareci de camp) dar si de catre mamifere carnivore (vulpi, caini), ierbivore (mistreti, oi, vaci, capre, caprioare, iepuri) si insectivore (lilieci). Omul este o gazda accidentala si nu poate transmite infectia mai departe catre o persoana sanatoasa.

Virusul TBE

Mai putin cunoscuta decat boala Lyme, encefalita transmisa de capuse reprezinta o infectie virala care implica sistemul nervos central si se manifesta prin inflamatia creierului. In cazul in care este diagnosticata tardiv sau este incorect tratata, encefalita transmisa de capuse prezinta potential de evolutie nefavorabila generand aparitia complicatiilor neurologice pe termen lung, și, in cazurile severe chiar deces.

Encefalita transmisa de capusa este cauzata de un agent infectios viral apartinand familiei Flaviviridae care include genul Flavivirus si poate fi de 3 tipuri:

• TBE – Subtipul european de encefalita transmisa de capuse este cauzata de Ixodes ricinus si este endemica in zonele impadurite si rurale din Europa centrala, estica si nordica.
• TBE – Subtipul european indepartat transmisa de catre Ixodes persulcatus este intalnit in extremitatatea estica a Rusiei, China si Japonia.
• TBE – Subtipul siberian al acestui tip de encefalita este transmis tot de Ixodes persulcatus fiind specific muntilor Ural, Siberiei, extremitatea estica a Rusiei dar si in anumite zone din Europa nord estica.

Simptome encefalita de capusa

Perioada de incubatie a encefalitei transmise de capusa este in medie de 7 zile de la muscatura artropodului, insa aceasta se poate prelungi chiar si pana la 28 de zile in anumite situatii. Din punct de vedere clinic, encefalita cauzata de infectia cu TBE prezinta 2 etape de evolutie si anume:

• Prima etapa de aproximativ 5 zile (cu o medie care poate fi cuprinsa intre 2 si 10 zile) cuprinde manifestari clinice nespecifice care includ febra, dureri de cap, senzatie de oboseala si mialgii, urmata de o perioada asimptomatica care poate fi cuprinsa intre 1 si 33 de zile.
• A doua etapa de evolutie implica manifestari clinice specifice inflamatiei encefalului (creierului):
• Cefalee severa
• Sindrom febril inalt
• Senzatie de greata si varsaturi
• Confuzie
• Dezorientare temporo-spatiala
• Halucinatii
• Dificultati de vorbire
• Tulburari de echilibru
• Pierderea starii de constienta
• Coma
• In cazurile severe deces.

Varstnicii de peste 60 de ani diagnosticati cu subtipul european de encefalita asociaza cel mai mare risc de aparitie al sechelelor neurologice pe termen lung si deces.

Exista insa si exceptii, aproximativ 2/3 din pacientii care prezinta infectie cu virusul encefalitei de capsa fiind asimptomatici, datorita existentei unui sistem imun competent care inlatura eficient virusul din organism.

Diagnosticarea encefalitei transmise de capuse

Diagnosticul encefalitei transmise de artropode implica detectarea prin ELISA a anticorpilor de tip IgM din lichidul cefalorahidian al pacientului (care se obtine prin punctie spinala) sau din serul acestuia.

Anticorpii sunt detectabili in medie la 6 zile de la instalarea manifestarilor neurologice, cei de tip IgM putand persista pana la 10 luni in cazul pacientilor vaccinati sau cei imunizati natural. Detectarea prin PCR a anticorpilor specifici impotriva virusului encefalitei de capusa este mai rapida datorita sensibilitatii crescute a acestei metode de diagnostic paraclinic.

Medicul neurolog este cel care recomanda de regula determinarea anticorpilor pe baza examenului clinic al pacientului care evidentiaza existenta unei encefalite in evolutie.

Tratamentul encefalitei transmise de capuse

Tratamentul afectiunii este simptomatic si suportiv si necesita spitalizarea pacientului in vederea ameliorarii durerii si senzatiei de greata, diminuarii inflamatiei de la nivelul sistemului nervos central si mentinerea functiilor vitale (in functie de severitatea evolutiei patologiei).

Rata de vindecare a encefalitei cauzate infectia cu TBE este mare, iar decesele sunt rar intalnite fiind inregistrate mai frecvent in cazul varstnicilor si persoanele diagnosticate tardiv.

Complicatii

Complicatiile care pot aparea in urma procesului inflamator cerebral pot fi:

• Paralizii permanante in diverse segmente ale corpului
• Pierderea capacitatii de memorare si diminuarea intelectului
• Hipoacuzie
• Sscaderea acuitatii vizuale
• Modificari de personalitate.

Cum poate fi prevenita infectia cu TBE?

Principalele metode de preventie ale infectiei cu TBE includ vaccinarea persoanelor cu risc inalt de a dezvolta afectiunea, utilizarea de produse repelente (spray-uri, unguente, lotiuni) si adoptarea unei vestimentatii corespunzatoare in timpul desfasurarii activitatilor in habitatul natural al capuselor, inspectarea cu atentie a intregului corp dupa intoarcerea de la vanatoare, pescuit, camping, culesul de ciuperci/fructe de padure, practicarea activitatilor agrare, desfasurarea in salbaticie a antrenamentelor de pregatire militara sau din drumetie.

Capusele reprezinta vectori si pentru alte patologii de interes uman in afara boreliozei si a encefalitei virale, putand cauza anaplasmoza, babesioza, infectia cu virus Bourbon, febra de Colorado, ehrlichioza, febra muntilor stancosi, tularemie si nu numai.