Chiar daca in general caderea parului se datoreaza actiunii factorilor genetici si este intalnita mai frecvent la persoanele varstnice, aceasta patologie poate afecta si persoanele tinere, avand mai multe cauze de aparitie, printre care dezechilibrele hormonale, deficitul de biotina, zinc si fier, patologiile autoimune (lupusul eritematos sistemic, diabet zaharat) sau afectiunile tiroidiene.

Expunerea la arsenic, taliu, mercur si litiu, si administrarea anumitor medicamente pe termen lung sau in doze crescute, de tipul warfarinei sau al vitaminei A, reprezinta alte cauze care pot determina caderea parului.

Principalii factori de risc care pot contribui la caderea firelor de par includ nasterea, colorarea excesiva a parului si aplicarea de solutii speciale de permanent, stilizarea frecventa a parului, psoriazisul, infectiile cauzate de Treponema (agentul etiologic al sifilisului), dar si chimioterapia adresata patologiilor tumorale.

Tipuri de alopecie

In functie de cauzele care ii genereaza aparitia, caderea parului poate fi clasificata dupa cum urmeaza:

• Alopecia areata, o afectiune de cauza autoimuna care determina caderea parului sub forma rotunda sau ovalara care poate fi localizata in diferite regiuni ale corpului. La randul sau, alopecia areata poate fi clasificata in mai multe tipuri:

• Alopecia areata totalis care implica pierderea in totalitate a parului de pe scalp
• Alopecia areata universalis care se manifesta prin pierderea parului de la nivelul scalpului, sprancenelor si genelor
• Alopecia areata difuza care se manifesta prin subtierea brusca a parului de pe scalp
• Alopecia ophiasis care se manifesta prin caderea parului sub forma unor fasii de-a lungul partilor laterale ale scalpului
• Alopecia barbae care implica pierderea parului de la nivelul barbii si mustatii la persoanele de sex masculin.

Acest tip de alopecie se datoreaza actiunii distructive ale sistemului imun asupra foliculior pilosi pe care ii considera non self, similar bacteriilor, virusurilor, parazitilor si fungilor.

• Alopecia androgenica presupune pierderea parului de la nivelul vertexului (varful capului) sau regiunile fronto temporale (tample) la barbati si subtierea firelor de par de la nivelul vertexului (si nu o pierdere in sine a acestora) la persoanele de sex feminin.

Alopecia de tip masculin debuteaza de regula la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30 si 40 ani si mai rar la cele sub 20 de ani. In prezent se estimeaza faptul ca acest tip de cadere a parului afecteaza aproximativ 50% dintre barbatii cu varsta de 50 de ani, 13% dintre persoanele de sex feminin aflate in perioada de premenopauza si pana la 37% dintre femeile intrate deja la menopauza.

• Alopecia cicatriceala centrifugala centrala constituie un grup de afectiuni care se datoreaza distrugerii foliculilor pilosi prin inlocuirea acestora cu tesut cicatriceal nefunctional. Acest tip de alopecie presupune pierderea parului din centrul scalpului catre exterior.
• Efluviul anagen sau alopecia cauzata de chimioterapie afecteaza pacientii oncologici al caror tratament presupune administrarea de citostatice.
• Alopecia fibrozanta frontala se manifesta prin distructia foliculului de par si inlocuirea acestuia cu tesut cicatriceal la nivelul zonei anterioare a scalpului si uneori al sprancenelor.
• Lichenul plano pilar implica existenta unei inflamatii la nivelul scalpului si al foliculilor de par.
• Efluviul telogen reprezinta caderea accelerata a parului la persoanele aflate in faza telogena (de repaus al cresterii firelor de par) care se manifesta prin subtierea volumului parului de pe scalp.
• Alopecia de tractiune se datoreaza prinderii necorespunzatoare a parului pentru perioade indelungate de timp care determina traumatizarea mecanica a foliculilor pilosi. Acest tip de cadere a parului este intalnita de regula la persoanele de sex feminin care prefera coafuri laborioase si stranse sau aplicarea de extensii de par.

Diagnosticul alopeciei

Diagnosticul afectiunii este stabilit de catre medicul dermatolog sau endocrinolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si o serie de investigatii care pot cuprinde recoltarea unui fragment de tesut si/sau fir de par din zona afectata in vederea examinarii acestora in cadrul departamentului de anatomie patologica.

Diagnosticul etiologic al afectiunii necesita efectuarea de investigatii pentru identificarea cauzei care determina caderea parului si poate presupune realizarea de analize de laborator pentru determinarea valorilor hormonale ale pacientului si al infectiilor cauzate de diferite tipuri de agenti patogeni.

Tratament alopecie

• Anumite tipuri de alopecie asa cum este cea indusa de chimioterapice poate fi vindecata prin indepartarea cauzelor care ii induc aparitia, pacientii oncologici redobandindu-si pilozitatea corporala dupa finalizarea tratamentului antitumoral.
• Alopecia datorata patologiilor tiroidiene se remite dupa tratarea patologiei subiacente, iar caderea parului asociata expunerii la metale grele si warfarina inceteaza dupa intreruperea contactului/tratamentului cu acest tip de substante.
• Alopecia datorata deficitelor nutritive se remite prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat si variat, iar alopecia de tractiune dispare dupa incetarea traumatizarii firelor de par.
• Alopecia cicatriceala, cea fibrozanta frontala si lichenul plano pilar reprezinta afectiuni care implica distructia foliculului pilos, caderea parului in aceste situatii fiind ireversibila.

Managementul terapeutic al alopeciei este individualizat de catre medicul curant in conformitate cu particularitatile fiecarui pacient in parte si poate include:

• Corticosterozi cu administrare orala sau locala
• Imunoterapie topica (sub forma de crema, unguent, solutie)
• Minoxidil cu aplicare locala pentru stimularea cresterii keratinocitelor
• Fototerapie care utilizeaza raze ultraviolete UVA sau UVB si psoralen
• Microneedling pentru stimularea circulatiei sangvine de la nivelul pielii si regeneraea foliculilor pilosi din zonele afectate de alopecie
• Injectarea de plasma imbogatita cu trombocite-terapia PRP pentru regenerarea foliculior pilosi
• Tratament cu celule stem
• Transplantul de par reprezinta o metoda de tratament invaziv si destul de costisitoare care este rezervata persoanelor cu alopecie severa, in cazul carora nu se obtin rezultate satisfacatoare cu ajutorul metodelor de tratament deja mentionate.

Indiferent de cauzele care ii favorizeaza aparitia, alopecia poate avea un impact psihologic pronuntat, diminuand calitatea vietii pacientului si stima de sine a acestuia ca urmare a modificarii aspectului estetic. Retragerea din viata sociala, depresia, anxietatea si tulburarea de stres posttraumatic (in special la persoanele care reusesc sa isi redobandeasca podoaba capilara prin tratamente indelungate sau costisitoare) constituie cateva dintre tulburarile psihice care pot fi determinate de alopecie.

Din acest considerent se recomanda ca tratamentul alopeciei sa fie instituit de catre o echipa multidisciplinara de medici care sa includa dermatolog, imunolog, endocrinolog, oncolog si psiholog in conformitate cu substratul patologic specific al pacientului care genereaza caderea parului.