Sanatate

Monturile, afecțiune ce poartă și numele de hallux valgus

Monturile, afecțiune ce poartă și numele de hallux valgus (HV), reprezintă deformări ale piciorului care apar în mod frecvent, din mai multe motive. Hallux valgus este o afecțiune comună a articulației degetului mare care, în afară de faptul că este inestetică, poate să devină și dureroasă.

Monturile la picioare apar atunci când tendoanele și ligamentele care susțin degetul mare slăbesc, provocând instabilitatea articulației.

Montul, denumit medical „hallux valgus” reprezintă proeminența unui os normal (primul metatarsian, osul din spatele degetului mare), care se deplasează progresiv către medial (către „interiorul” piciorului).

Deplasarea primului metatarsian obligă “degetul mare” (halucele) să se deplaseze în sens invers, către degetele laterale, pe care le împinge și le deformează progresiv.

În concluzie, montul:

  • nu este o problemă a degetului mare, ci a osului din spatele lui (primul metatarsian);
  • nu este o excrescență, o tumoră („exostoză”), ce ar putea fi „extirpată”;
  • nu este un os sau un cartilaj „crescut”;
  • nu este un „depozit de sare”.

Tipuri de monturi

Montul la picior poate fi de mai multe tipuri, în funcție de momentul apariției și de poziționare. Cele mai frecvente monturi sunt cele care afectează degetul mare dar există şi alte tipuri de monturi.

În funcție de momentul apariției ele pot fi clasificate astfel:

  • tipul “congenital”, ce există la naștere sau apare în primii ani de viață;
  • tipul “juvenil”, ce apare în adolescență;
  • tipul “static”, ce apare peri-menopauzic.

Există și o deformație “în oglindă”, denumită “montul croitorului”, apărută ca urmare a proeminenței metatarsianului 5, oarecum simetrică cu montul “clasic (hallux valgus) și cu care nu trebuie confundată.

Poate fi descris “hallux valgus la bărbat”, de circa 10 ori mai rar decât la femeie și având caracteristici de evoluție, simptome și tratament similare.

De asemenea, monturile la degetele de la picioare pot fi clasificate în funcție de severitatea deformației:

  • hallux valgus minor/moderat: există doar proeminența primului metatarsian, iar singura suferință este generată de conflictul cu încălțămintea;
  • hallux valgus sever: se însoțeste de durerea plantară anterioară (metatarsalgie);
  • hallux valgus complicat (picior destructurat): degetele laterale sunt luxate și încălecate (suprapuse);
  • hallux valgus artrozic: deplasarea primului metatarsian este însoțită de distrugerea articulației “degetului mare”.

Care sunt cauzele apariției monturilor

Cei mai mulți dintre pacienții cu monturi, aproximativ 90%, au un istoric familial care favorizează apariția afecțiunii. Totuși, monturile nu sunt doar de natură congenitală, căci factorii de mediu și stilul de viață influențează dezvoltarea Halluxului Valgus.

O cauză comună pentru apariția monturilor este slăbiciunea congenitală a țesutului conjunctiv, care afectează apoi și tendoanele cu rol în stabilizarea arcului longitudinal și transversal al piciorului. Degetele de la picioare își schimbă direcția naturală, aceasta fiind cea mai frecventă constatare atunci când apar monturile.

Cauzele și etapele apariției monturilor sunt:

  • cauza majoră este instabilitatea tri-dimensională a articulației „degetului mare”, care favorizează deplasarea medială progresivă a primului metatarsian și deformarea ante-piciorului;
  • ligamentul colateral medial (LCM) al articulației „degetului mare” este uneori mai slab decât ar fi necesar: există un „defect” al colagenului, materialul din care este alcătuit;
  • „slăbiciunea” ligamentului determină ruperea sa progresivă, iar capul metatarsian, lipsit de acest mijloc de contenție, începe să se deplaseze către medial și să devină proeminent. Apare deformația caracteristică.

Care sunt factorii de risc ai monturilor

Hallux valgus afectează, în primul rând, femeile, iar riscul de a dezvolta monturi la picioare crește considerabil odată cu vârsta.

Hallux valgus este rar întâlnit în țările în care oamenii obișnuiesc să meargă desculți sau unde poartă frecvent pantofi sau sandale confortabile, deschise.

Factori de risc:

  • laxitatea ligamentară particulară (constituțională): este specifică femeilor și este mult accentuată în perioadele de „furtuni hormonale” (pubertate, sarcină și menopauză);
  • conformația piciorului: anomaliile de lungime/înclinație/rotație ale oaselor piciorului, tendonul calcanean scurt, coalițiile tarsiene (sinostoze), absența congenitală/dobandită a unor degete, anomaliile de rotație sau de lungime ale membrului pelvin etc;
  • activitățile socio-profesionale solicitante destabilizează structurile ante-piciorului: ortostatismul („statul în picioare”) prelungit, mersul pe distanțe lungi;
  • sporturile agresive mai curând agravează evoluția monturilor (atletism, fotbal, tenis, gimnastică, dans etc.);
  • obezitatea, sarcina și bolile inflamatorii pot accentua laxitatea ligamentelor, iar distensia ligamentelor determină deplasarea oaselor și apariția proeminențelor;
  • bolile reumatologice-inflamatorii (poliartrita reumatoidă și alte boli de sânge de tip auto-imun) distrug structurile articulare și generează un aspect tipic, piciorul reumatoid, similar cu piciorul destructurat (hallux valgus hiper-sever).

Factori favorizanți speciali

  • malformații congenitale: os inter-metatarseum, metatarsus varus global (metatarsus adductus), prezența unei articulații M1-M2 etc.;
  • afecțiuni ale țesutului conjunctiv (sclerodermia);
  • afecțiuni neuro-musculare: miastenia gravis, sindroame demielinizante, diverse neuropatii;
  • intervenții chirurgicale necorespunzătoare: amputația capului primului metatarsian, amputația capetelor metatarsiene laterale, amputația unui deget, amputația sesamoidului lateral pot provoca apariția secundară a monturilor (hallux valgus secundar iatrogen), ca urmare a modificărilor anatomiei și biomecanicii ante-piciorului;

Factori favorizanți mai rari

  • traumatisme ale ante-piciorului sau ale gambei;
  • arsuri/degerături, sechele neurologice;
  • absența unor degete;
  • amputația post-traumatică a degetelor laterale;
  • anomalii de lungime ale metatarsienelor;
  • efortul fizic și sportiv exagerat.

Care sunt simptomele asociate cu monturile

Deși hallux valgus este o deformare comună a piciorului, ea nu provoacă probleme severe la toți pacienții. În multe cazuri, monturile sunt, mai degrabă, o problemă estetică și pacienții acuză scăderea indicelui de calitate a vieții.

Consecințele și simptomele acestei afecțiuni sunt:

„Inadecvarea conținător-conținut”, factor de nemulțumire majoră:

  • piciorul este „lățit” și „nu mai încape în pantofi”;
  • piciorul deformat nu mai poate fi suportat, fiind socotit dizgrațios si infirmizant;
  • încalțămintea din garderobă devine inutilă;
  • nu mai există nimic de cumpărat din magazinele de încălțăminte;

Dureri:

  • la nivelul proeminenței („mont”), cauzate de conflictul dintre picior și încălțăminte;
  • durerea din „talpa” ante-piciorului (metatarsalgie): reprezintă complicația majoră și frecventă a monturilor, însoțită de apariția bătăturilor plantare;
  • durerea plantară de sub primul metatarsian (metatarsalgie M1): este datorată unui pantof cu toc prea înalt sau semnifică o problemă articulară metatarso-sesamoidiană (picior scobit, artroză);
  • durerea de la vârful „degetului mare” (haluce) este fie o durere iradiată (determinată de compresia unui nerv), fie este consecința sprijinului excesiv pe degetul mare (modificări artrozice, hallux rigidus);
  • durerile articulare (în articulația „degetului mare”) apar în evoluția de tip artrozic a monturilor, sunt frecvente în afecțiunile inflamatorii (picior reumatoid, guta, etc) și apar rarisim în cazurile fără evoluție artrozică;
  • dureri la nivelul degetelor laterale, consecința metatarsalgiei de tip mecanic;
  • dureri la nivelul articulației Lisfranc (tarso-metatarsiene): semnifică distrugerea acestor articulații, prin supra-solicitarea mecanică provocată de monturi;
  • dureri la nivelul gleznei, gambei sau șoldului (mai rar), provocate de modificările mersului induse de deformație;
  • durerea de la nivelul proeminenței (montului) este cauzată de conflictul cu încălțămintea inadecvată (prea strâmtă).

Bătături:

  • apar „bătături” plantare (kiper-keratoze), degetele se deformează progresiv, se „încalecă” și nu mai „încap” în pantofi;
  • apar bătături la nivelul degetelor deformate “în grifă”.

Simptome funcționale:

  • mersul se modifică progresiv (mai ales în cazul „piciorului destructurat” sau în cazul hallux rigidus-ului);
  • scade capacitatea de efort (stat în picioare, mers pe jos, alte activități ce necesită utilizarea piciorului).

Modalități de diagnosticare

Hallux valgus este, de obicei, evident chiar și pentru pacient, mai ales dacă montul este suficient de mare iar ortopedul recunoaște deformarea prin simpla examinare a piciorului. Hallux valgus este adesea însoțit de un unghi vizibil mărit în articulația metatarsofalangiană.

Descrierea simptomelor de pacient confirmă suspiciunea medicului. Când apare durere la degetul mare de la picior, prima afecțiune de luat în calcul este Hallux valgus.

În plus, pacienții cu monturi prezintă, de obicei, și alte deformări ale piciorului, cum ar fi o scădere vizibilă a arcului transversal frontal al piciorului și deformarea tălpii. Medicul ortoped va cere informații în legătură cu istoricul familial, pentru a identifica posibile cauze genetice.

O radiografie a piciorului oferă o certitudine suplimentară în diagnosticarea monturilor. Această analiză arată amploarea exactă a deformării Hallux valgus. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) va detecta deteriorarea cartilajului și a osului.

Diagnosticul este exclusiv clinic, bazat pe examinarea directă din timpul consultației:

  • trebuie examinate ambele picioare și întreg aparatul locomotor: se pot descoperi alte afecțiuni ce pot favoriza, agrava evoluția sau chiar contraindica intervenția chirurgicală;
  • deformația este facil de diagnosticat, datorită proeminenței primului metatarsian („mont”) și a deplasării secundare a degetului mare;
  • pacientul este examinat atât în decubitus (pe canapea), cât și în mers;
  • se examinează cu atenție încălțămintea;
  • radiografia este rarisim necesară în cadrul consultației inițiale (nu se justifică practicarea sistematică);
  • se pot solicita investigații imagistice suplimentare: computer-tomograf, IRM (RMN), ecografie, scintigrafie, angiografie sunt necesare foarte rar (în general, în cazuri speciale: eșecurile și complicațiile chirurgiei anterioare, piciorul reumatoid, piciorul diabetic Charcot).

Este foarte cunoscută metoda numită „amprentă plantară computerizată”, însă, fiind realizată static, este lipsită de valoare practică (nu reflectă solicitările dinamice complexe ale piciorului).

Femeie care poarta dispozitiv pentru tratarea monturilor (Hallux Valgus)

Care sunt opțiunile de tratament disponibile

Există numeroase tratamente pentru monturi. În funcție de gradul deformării și de alte afecțiuni, precum și de starea pacientului, medicul ortoped va lua decizii cu privire la cele mai eficiente metode pentru rezolvarea problemei.

Există două abordări pentru gestionarea monturilor:

Adaptarea încalțămintei la piciorul deformat (tratament conservator)

În acest caz încălțămintea trebuie sa fie foarte largă, adaptată la forma și mărimea ante-piciorului deformat: piciorul trebuie „descoperit” și nu „ascuns”.

Adaptarea încalțămintei este un tratament paleativ: nu vindecă monturile și nici nu stopează evoluția deformației către agravare.

Adaptarea piciorul la încălțămintea dorită/normală (tratament chirurgical)

Este important de reținut că:

  • un os definitiv deplasat și proeminent nu poate fi vindecat folosind unguente, ceaiuri sau produse naturiste;
  • medicamentele nu au nici o utilitate în cazul unui os definitiv deplasat (montul);
  • monturile nu pot fi corectate prin exerciții fizice, prin dispozitive plantare (talonete) și nici prin orteze.

Dispozitive de tipul: “orteze de corecție”, “orteze pentru hallux valgus” sau exerciții adresate halucelui produc inevitabil distrugerea piciorului: cresc presiunea articulară metatarso-haluciană, distrugând cartilajul articular (produc artroză, hallux rigidus).

Tratamentul chirurgical este singurul eficace-curativ și se poate efectua atunci când apar dureri, mersul devine dificil, încalțămintea este greu de gestionat, iar prejudiciul estetic devine intolerabil. Este important de știut că:

  • intervenția chirurgicală nu este imperativă (obligatorie);
  • intervenția chirurgicală nu este urgentă, putând fi oricând amânată timp de ani, chiar zeci de ani, acceptând evoluția logică spre agravare (și apariția complicațiilor);
  • intervenția chirurgicală nu are un caracter estetic: chiar dacă rezultatul estetic este spectaculos, scopul principal este cel funcțional (ameliorarea durerilor și îmbunătățirea mersului).

Complicații posibile

Bursita este una dintre complicațiile monturilor. Aceasta cauzează inflamație, durere și sensibilitate crescută în zonă, mai ales atunci când piciorul se freacă de încălțăminte. Bursita poate să genereze durere persistentă atunci când este avansată.

În plus, persoanele afectate pot avea dificultăți în mișcarea degetului mare de la picior, ca urmare a durerii și a modificărilor structurale. Acest lucru le poate afecta și capacitatea de a merge normal.

Majoritatea pacienţilor cu monturi nu se confruntă cu probleme semnificative legate de deformarea osoasă. Cu toate acestea, în unele cazuri severe, netratate, poate apărea artrita sau de deplasarea articulației celui de-al doilea deget de la picior.

Complicații

Cel mai adesea deformația este bine tolerată, cu condiția adaptării adecvate a încălțămintei.

Conflictul (frecarea) montului cu încălțămintea inadecvată produce inflamarea tegumentului de la nivelul proeminenței, bursite, chiar plăgi severe (surse de infecții articulare grave).

În evoluția lui implacabilă, montul determină dureri plantare (metatarsalgie), grife digitale (degete “în gheară”), iar apoi întreg ante-piciorul se destructurează, degetele se luxează și se încalecă.

Datorită funcționării mecanice inadecvate (asimetrice), articulația “degetului mare” se distruge progresiv, prin uzura cartilajului articular. Este evoluția către “hallux valgus-rigidus”, situație redutabilă prin durerile severe, prin dificultatea tratamentului, dar mai ales prin rezultatele modeste ale corecției chirurgicale.

Mersul se modifică progresiv (mai ales în cazul „piciorului destructurat” sau în cazul hallux valgus-rigidus-ului).

Scade capacitatea de efort (stat în picioare, mers pe jos, alte activități ce necesită utilizarea piciorului).

Modalități de prevenție a apariției monturilor

Apariția monturilor nu poate fi prevenită sau evitată, chiar dacă se afirmă frecvent că acest lucru ar fi posibil.

Este important de reținut că:

  • monturile nu se „moștenesc”, nefiind ereditare nu s-a putut demonstra științific transmiterea ereditară (genetică) a deformației (nu s-a descoperit „gena montului”);
  • există prejudecata că încălțămintea deformează piciorul, însă deformarea apare cel mai adesea la vârsta copilăriei, înainte de portul încălțămintei elegante, strâmte sau cu toc înalt;
  • deformația se agravează progresiv și nu există vreo metodă non-chirurgicală de a opri această evoluție;
  • înțelegerea mecanismului deformației (deplasarea inițială a primului metatarsian și nu a degetului mare) face inutilă încercarea de corecție forțată a degetului mare prin diferite dispozitive (orteze).

www.medlife.ro

Related Articles

Back to top button