Incidenta ascitei la nivel mondial este de 60.000 raportat la 100.000 de bolnavi diagnosticati cu ciroza. Sansele de supravietuire ale pacientilor cu ascita depind in proportie majoritara de severitatea hipertensiunii portale, gradul de insuficienta hepatica manifestat si disfunctia circulatorie asociata de catre bolnav. Mortalitatea in randul pacientilor cu ciroza hepatica decompensata care prezinta ascita abdominala este cuprinsa intre 15% la un an si 44% in 5 ani.
Factori de risc si cauze ascita
Principalii factori de risc ai ascitei include:
- Consumul cronic de alcool
- Utilizarea de droguri intravenoase
- Obezitatea
- Hipercolesterolemia
- Diabetul zaharat de tip II
- Sindromul nefrotic
- Malnutritia severa
- Patologiile ovariene la persoanele de sex feminin.
Mecanismul patologic cardinal implicat in extravazarea (parasirea, iesirea) lichidului de la nivelul vaselor de sange in abdomen este reprezentat de cresterea presiunii portale si al valorilor oxidului nitric circulant care genereaza vasodilatie. Odata cu accentuarea vasodilatatiei apare o crestere a sintezei de aldosteron care retine sodiul in organism si decompensarea functiei renale cu aparitia ascitei abdominale.
Carcinomatoza peritoneala constituie o alta cauza care poate genera constituirea ascitei prin sinteza de fluid proteic de catre celulele tumorale regasite la nivelul peritoneului. In cazul insuficientei cardiace si al sindromului nefrotic apare o scadere a volumului sangvin arterial cu activarea secundara a sistemului vasopresina, renina aldosteron si a sistemului nervos simpatic care genereaza retentie hidrica prin vasoconstrictie la nivel renal.
Boli care pot determina ascita
Boala cel mai frecvent asociata cu ascita este reprezentata de ciroza hepatica, insa exista si alte patologii care pot determina acumluarea de lichid la nivelul cavitatii abdominale asa cum sunt:
- Patologiile tumorale maligne – cancer de col uterin, ovarian, endometrial, de san, esofagian, gastric, colorectal, pulmonar, hepatobiliar sau peritoneal
- Afectiunile hepatice – obstructia venoasa hepatica, sindrom Budd Chiari, sindrom veno-ocluziv, ocluzia de vena porta, obstructia de vena cava inferioara, carcinom hepatic
- Afectiunile cardiace – insuficienta cardiaca congestiva, pericardita constrictiva
- Infectiile – tuberculoza, infectii fungice, parazitoze, chlamidioze
- Sindrom nefrotic.
Alte boli care pot asocia in evolutia lor acumularea de lichid la nivel abdominal includ: ascita de cauza pancreatica, ascita biliara, boli ovariene, lupusul eritematos sistemic, boala Whipple, sarcoidoza.
Simptome ascita
Manifestarile clinice frecvent asociate ascitei include:
- Distensia in diverse grade de severitate a abdomenului
- Castig ponderal
- Senzatie de satietate dupa ingestia unor cantitati mici de alimente
- Inapetenta
- Balonare
- Dureri abdominale
- Constipatie
- Senzatie de greata
- Edem la nivelul membrelor inferioare
- Dispnee
- Dilatatii ale venelor hemoroidale
- Senzatie de oboseala accentuata.
Diagnosticul de ascita
Stabilirea diagnosticului de ascita necesita efectuarea unei anamneze amanuntite si a unui examen fizic complet, alaturi de o serie de teste care pot include:
- Ecografia abdominala care poate depista inclusiv cantitati mici de lichid abdominal care se acumuleaza de regula la nivelul recesului hepatorenal Morison si computer tomografia
- Paracenteza – investigatie care presupune recoltarea de lichid ascitic in vederea examinarii ulterioare din punct de vedere biochimic, bacteriologic si citologic
In anumite cazuri selectionate, diagnosticul etiologic al ascitei poate necesita determinarea de markeri tumorali (lactat dehidrogenaza si factorul de crestere endotelial) sau virali, pentru depistarea hepatitelor de tip B si C.
Diagnosticul etiologic al ascitei se efectueaza din punct de vedere biochimic prin determinarea gradientului albumina ser-albumina ascita GASA bazat pe diferenta intre presiunea oncotica si cea hidrostatica. Prezenta unui gradient crescut nu confirma diagnosticul de ciroza, ci doar indica prezenta hipertensiunii portale care poate avea mai multe cauze. Clasificarea ascitei in conformitate cu valoarea GASA se efectueaza dupa cum urmeaza:
Tratament ascita
Este important de subliniat faptul ca ascita nu constituie o patologie de sine statatoare, ci o manifestare secundara a unei alte boli decompensate a organismului, iar managementul acestei acumulari de lichid la nivelul peritoneului presupune adresarea cauzei care i-a determinat aparitia. Limitarea aportului de sodiu alimentar si renuntarea definitiva la consumul de alcool constituie principalele metode de management nefarmacologic ale ascitei, in timp ce tratamentul medicamentos consta in administrarea de diuretice. Alaturi de aceste metode de tratament mai pot fi adoptate o serie de masuri interventionale care pot include:
- Paracenteza – evacuarea fluidului acumulat la nivelul cavitatii peritoneale prin punctionarea peretelui abdominal sub ghidaj ecografic
- Realizarea unui sunt portosistemic intrahepatic transjugular TIPS
- Efectuarea unui transplant hepatic la pacientii cu ciroza aflati in stadiu terminal de evolutie.
Pacientii cu afectuni hepatice tratabile vor beneficia de tratament specific pentru hepatita autoimuna, cronica de tip B, hemocromatoza sau boala Wilson, in aceste cazuri managementul medicamentos al afectiunii de baza putand reduce volumul de lichid acumulat la nivel abdominal. Chimioterapia, radioterapia si tratamentele hormonale constituie metode de management ale patologiilor oncologice cu localizare abdominala care pot asocia de-a lungul evolutiei lor ascita. Interventiile chirurgicale pentru rezectia formatiunilor tumorale de la nivelul cavitatii abdominale reprezinta o alta metoda de tratament rezervata pacientilor oncologici care asociaza ascita.
Complicatii ale ascitei
Netratata, ascita poate evolua nefavorabil cu aparitia unei serii de complicatii care cuprind in mod frecvent:
- Infectia lichidului de ascita (peritonita bacteriana spontana)
- Dezechilibre electrolitice
- Perforatie intestinala
- Sangerare
- Insuficienta renala acuta
- Hidrotorax hepatic
- Hernie ombilicala/abdominala
- Sindrom hepatorenal.
Principalele metode de preventie ale ascitei includ limitarea consumului excesiv de alcool sau evitarea in totalitate a acestuia, vaccinarea impotriva hepatitei B, practicarea relatiilor intime protejate pentru prevenirea contractarii infectiilor cauzate de virusuri cu tropism hepatic, evitarea procedurilor cosmetice efectuate cu instrumentar nesteril (ace, forfecute), al utilizarii de droguri cu administrare intravenoasa si folosirea in comun cu o alta persoana a obiectelor de ingrijire persoanala (lame de ras, periuta de dinti).
Sursa: www.medicover.ro
