Vocea mă ține de vorbă
fără să-mi spună ceva
O aud cum se mai aud gândurile
nesupuse, dar istovitoare
obsedatele versuri
care mă dau afară
cum mai sunt alungați
chiriașii rău platnici
Sunt trecut pe listele tuturor pedepselor
imaginate sau neimaginate.
să-mi aștept rândul…
Să-mi vină rândul la moarte
Căci la ce altceva m-aș aștepta
dacă nu la coasa hidoasă
antrenată la lucernă și iarbă?
Să-mi vină rândul…
Cum aș aștepta să vină ștreangul
sau otrava prin pălăria dușului
sau flacăra arzătorului
Să vină înghețul sângelui
și al pulsului
Când fumul negru
de deasupra barăcilor
colorează porumbeii în corbi
chiar dacă negru el însuși acuză
cineva se închină, iar altul de pe deal
își scoate pălăria, fără ca gestul său
să însemne „Jos Pălăria!”
