Mi-ai spus că ți-ai uitat lanterna acasă

iar casa ai uitat la ce adresă se află

cum am uitat și eu cum te cheamă

cum ai uitat și tu

să-mi dai voie să-ți spun:

În această noapte va veni cineva

să ne spună ce frumoși suntem

ți-ai ales rochia în decolteul căreia

bolta cerească se lăfăia

iar eu priveam Luna și Steaua Polară

pe cer mă pierdeam într-o amețeală ușoară

Luminează-mă

să vezi până unde noaptea

există în mine

Cât de adânc m-a mușcat

și poate atunci vei înțelege

că strigătul meu dintre șoapte

în pântecul tău a strigat.

Nu te dezbrăca prea devreme

Se va face ziuă și nimic nu aș înțelege

din bolta cerească

coborâtă-ntre sâni ca într-o baie turcească

ar fi mult prea devreme să-ți spun

că-n noaptea aceasta

din tăcere-am făcut

o țigară

rămasă-n scrumieră

doar o dâră de scrum.