Mastocitele si bazofilele stocheaza histamina la nivelul granulelor citoplasmatice pe care le au in alcatuirea lor si o elibereaza in cantitati crescute ca raspuns la actiunea stimulilor (care pot fi imunologici sau non-imunologici) asupra sistemului de aparare al organismului.
Histamina prezinta un rol important in procesele de imunomodulare, fiind implicata in reglarea sintezei si activitatii limfocitelor B (care asigura imunitatea umorala prin sinteza de anticorpi) si T, monocitelor si a celulelor dendritice regasite in organele limfatice si alte tesuturi ale corpului. Actiunea de modulare a activitatii sistemului imun este realizata de catre histamina prin intermediul receptorilor histaminici de tip H1 si H2 regasiti pe suprafata celulelor Th (limfocite T ajutatoare) cu rol esential in imunitatea celulara.
Studiile desfasurate recent au demonstrat rolul deosebit de important al histaminei in patologiile oncologice, aceasta amina avand capacitatea de a regla proliferarea celulelor canceroase si angiogeneza tumorala.
Au fost detectati receptori specifici ai histaminei la suprafata celulelor sintetizate la nivel medular, al celulelor imunocompetente, fibroblastilor, dar si al tesuturilor tumorale, aceasta descoperire fiind utila in dezvoltarea terapiilor pe baza de agonisti sau antagonisti ai histaminei. Rezultatele obtinute pana in prezent sugereaza efectul benefic al antihistaminelor de tip HR2 in cazul utilizarii lor la pacientii oncologici, fie in monoterapie, fie in combinatie cu alte substante medicamentoase.
Histamina si reactiile alergice
Histamina constituie cel mai important mediator al reactiilor alergice care au loc in organism si este continuta in cantitati crescute de catre mastocitele regasite la nivelul pielii, tractului respirator si al celui gastro-intestinal. Dupa expunerea celulelor imunitare la anumite tipuri de alergeni, are loc degranularea mastocitara cu eliberarea unor cantitati crescute de histamina responsabila de aparitia manifestarilor alergice.
Efectele induse de amina la nivelul organismului difera in conformitate cu tipul de receptor la nivelul caruia actioneaza si care poate fi de tip H1, H2, H3 si H4.
- Receptorii de tip H1 sunt localizati la nivel epitelial, al endoteliului capilar, musculaturii netede din caile respiratorii, al limfocitelor, miocardului si sistemului nervos central, astfel incat manifestarile clinice datorate legarii histaminei de acestia includ:
- Senzatie de prurit
- Disconfort algic
- Cresterea permeabilitatii vasculare cu aparitia edemelor
- Cresterea secretiei de mucus la nivelul cailor respiratorii
- Bronhoconstrictie
- Vasodilatatie
- Recrutare de celule inflamatorii
- Cefalee
- Hipertensiune arteriala
- Tahicardie
- Stimularea nervului vag si eliberarea de mediatori inflamatori care cresc sinteza de prostaglandine.
- Receptorii H2 sunt regasiti la nivelul mucoasei gastrice, miocardului, sistemului nervos central, musculaturii netede a uterului si a vaselor de sange, a bazofilelor, mastocitelor si limfocitelor B si T. Efectele histaminei dupa legare de acesti receptori includ:
- Cresterea aciditatii gastrice
- Vasodilatatie
- Hipotensiune arteriala
- Cefalee
- Tahicardie
- Hipersecretia de mucus la nivelul sistemului respirator
- Relaxarea musculaturii bronsice
- Inhibarea degranularii mastocitare la nivelul pielii si activarea imfocitelor T.
Receptorii H3 se regasesc in musculatura neteda si bronsica si sunt implicati in aparitia vasodilatatiei cerebrale, suprimarea sintezei de histamina la nivelul SNC si prevenirea bronhospasmului.
Receptorii H4 sunt localizati la nivel pulmonar, al sistemului nervos central, musculaturii scheletice, splinei, timusului si ale elementelor figurate ale sangelui (neutrofile si bazofile), fiind implicati in generarea proceselor inflamatorii din alergie si boli autoimune.
Intoleranta la histamina vs. alergii
Intoleranta la histamina reprezinta o afectiune cauzata de acumularea aminei in organism in cantitati crescute, care depasesc capacitatea enzimatica de metabolizare si eliminare a acesteia din organism. Principala cauza de acumulare a histaminei este reprezentata de scaderea capacitatii de functionare a diaminooxidazei DAO de la nivel intestinal, enzima care asigura descompunerea histaminei de provenienta alimentara.
Diminuarea activitatii acestei enzime se poate datora administrarii anumitor tipuri de substante farmacologice (verapamil, acid clavulanic, izoniazide) sau a unei mutatii genetice care ii limiteaza expresia la nivel intestinal. Manifestarile clinice asociate intolerantei la histamina sunt heterogene si includ atat:
- Simptome intestinale
- senzatie de balonare
- constipatie
- diaree
- Cat si extraintestinale
- dispnee
- rinoree
- congestie nazala
- tahicardie
- hipotonie
- cefalee
- prurit
- urticarie sau dermatita.
Alergiile constituie reactii ale organismului care au loc la contactul cu un alergen capabil de a genera un raspuns imun specific din partea organismului. Principalele manifestari clinice ale sindroamelor alergice includ:
- Simptome cutanate
- prurit (mancarime)
- urticarie
- angioedem (umflarea brusca a tesuturilor de sub piele sau mucoase)
- Simptome respiratorii
- nas infundat
- stranut in salve
- rinoree
- lacrimare
- tuse seaca
- wheezing
- Simptome digestive
- disconfort abdominal
- senzatie de greata
- varsaturi
- Sistemice
- stare generala de rau
- ameteala
- pierdere a starii de constienta
- soc anafilactic.
Chiar daca intoleranta la histamina evolueaza din punct de vedere clinic similar alergiilor, cele doua entitati patologice prezinta determinism diferit si necesita efectuarea de investigatii paraclinice distincte pentru diagnosticare.
Alimente bogate in histamina
In afara sintezei endogene a histaminei, compusul mai poate fi regasit in:
- Branzeturi maturate (parmezan)
- Bere
- Vin rosu
- Avocado
- Alimente fermentate
- Spanac
- Anumite tipuri de peste si carne procesata.
Alimentele care elibereaza histamina stocata in organism includ:
- Ciocolata
- Citricele
- Alunele
- Ananasul
- Fructele de mare
- Capsunile
- Rosiile.
Evitarea acestor alimente poate ameliora manifestarile clinice asociate intolerantei la histamina si previne aparitia alergiilor alimentare in cazul pacientilor care prezinta astfel de antecedente.
Diagnosticarea alergiilor si a intolerantei la histamina
Diagnosticul paraclinic al intolerantei la histamina se realizeaza cu ajutorul testelor genetice pentru depistarea mutatiilor care genereaza deficit enzimatic al DAO, determinarii DAO serice, al nivelului de histamina din scaun, testelor alergice cutanate (prick test) si al testului de supraincarcare cu histamina (efectuat sub stricta supraveghere medicala pentru a preveni instalarea socului anafilactic).
In cazul alergiilor, investigatiile utilizate pentru stabilirea diagnosticului includ determinarea concentratiilor imunoglobulinei E IgE, testele alergologice cutanate (prick test si patch) si din sange sub forma panelurilor care includ alergeni respiratori, alimentari, medicamentosi, veninuri de insecte si latex.
Tratamentul alergiilor vs. intolerantei la histamina
Atat alergiile, cat si intoleranta la histamina pot fi evitate/ameliorate prin inlaturarea alimentelor bogate in histamina si limitarea expunerii la alergenii care genereaza aparitia raspunsului imun.
Persoanele cu intoleranta la histamina pot utiliza, la recomandarea alergologului, anumite tipuri de suplimente alimentare pe baza de DAO, vitamina C, B6 si cupru (antihistaminice naturale care stimuleaza activitatea DAO) pentru ameliorarea manifestarilor clinice asociate.
Medicatia antihistaminica poate fi utilizata in anumite situatii pentru ameliorarea simptomatologiei asociate intolerantei la aceasta amina, insa este de mentionat faptul ca tratamentul poate asocia o serie de efecte adverse neplacute de tipul senzatiei de gura uscata, cefalee, constipatie si somnolenta.
Tratamentul alergiilor poate cuprinde administrare rapida de epipen (adrenalina) in cazul socului anafilactic, antihistaminice, medicatie steroida si topice cu steroizi alaturi de terapia pentru desensibilizarea pacientului la anumite tipuri de alergeni.
Alte roluri ale histaminei in organism
In afara de implicarea la nivelul proceselor alergice, histamina prezinta roluri importante in neurotransmitere, imunomodulare, hematopoieza, procesele de vindecare ale leziunilor, asigurarea ciclului somn veghe si nu numai. La nivel intestinal, amina este prezenta in concentratii relativ crescute, fiind implicata in aparitia proceselor inflamatorii care insotesc o serie de patologii de tipul alergiilor alimentare, bolilor inflamatorii intestinale si sindromului de colon iritabil.
In concluzie, histamina reprezinta un mesager chimic cu importanta vitala in buna desfasurare a unui numar crescut de procese biologice prin interactiunea pe care o are cu receptorii sai specifici cu raspandire larga in organism.
Sursa: www.medicover.ro
