In prezent este estimat faptul ca aproximativ 5-13% din populatia cu varsta de peste 60-70 de ani este afectata de sarcopenie la nivel mondial, acest procent atingand pana la 50% in cazul varstnicilor de peste 80 de ani.

La nivelul Europei se estimeaza faptul ca pana in 2045, prevalenta sarcopeniei in cadrul populatiei generale de peste 60 de ani va inregistra o crestere progresiva si va afecta aproximativ 32 de milioane de persoane.  Aceasta tendinta de crestere a numarului de persoane varstnice cu sarcopenie este explicata, pe de-o parte de cresterea sperantei de viata, si pe de alta parte de sedentarism si alimentatia deficitara in macronutrienti si micronutrientii necesari unei bune functionari ale aparatului musculo scheletal.

Modificarile fiziologice si morfologice ale musculaturii scheletale (efectorii) se refera la reducerea dimensiunilor si numarului fibrelor musculare, in special cele de tip II (fibrele musculare rapide oxidative care prezinta capacitate de contractie mai mare si mai rapida in raport cu cele de tip I), ce se insoteste de aparitia unui infiltrat adipos la acest nivel.

Principalele cauze care determina aparitia sarcopeniei la varstnici includ:

• Inaintarea fiziologica in varsta si odata cu acest proces diminuarea ratei de reinnoire a celulelor musculare
• Sedentarismul
• Declinul hormonal reprezentat de scaderea sintezei hormonului de crestere si al celor anabolizanti implicati in cresterea si mentinerea masei musculare
• Malnutritia – aportul alimentar care nu corespunde nevoilor calorice ale varstnicului si anumite patologii cu evolutie indelungata, ce diminueaza capacitatea de absorbtie a nutrientilor de catre organism, genereaza deficit nutritional si poate cauza pierderea masei musculare
• Procesele inflamatorii cronice
• Asocierea anumitor patologii cu evolutie cronica de tipul insuficientei cardiace, bolii Cushing, osteoartritei, artritei reumatoide, a bolilor pulmonare si al celor renale pot cauza sarcopenie, in special in stadiile tardive de evolutie
• Administrarea anumitor preparate farmacologice in scop terapeutic (corticosteroizi) poate determina pierderea masei musculare
• Predispozitia genetica.

Atrofia musculara de cauza neurologica este asociata de regula sclerozei amiotrofice laterale, sindromului Guillan Barre, sindromului de tunel carpian, poliomielitei, leziunilor coloanei spinale si distructiei structurilor nervoase datorate abuzului de alcool, droguri si expunerea la substante toxice.

Sarcopenia la adultii tineri

Sarcopenia la adultul tanar este putin studiata, insa cercetarile efectuate pana la momentul actual au emis o serie de ipoteze conform carora pierderea masei musculare la aceasta categorie de persoane se datoreaza in principal:

• Sedentarismului
• Concentratiilor scazute de vitamina D
• Factorilor de risc metabolici
• Anumitor boli cronice de tipul artritei idiopatice juvenile.

Simptome sarcopenie

Principalele manifestari clinice asociate sarcopeniei includ:

• Slabiciunea musculara
• Diminuarea performantei fizice (scaderea tolerantei la efort in timpul activitatilor cotidiene uzuale)
• Dificultati de mentinere ale echilibrului postural
• Pierderea neintentionata in greutate
• Reducerea gradului de flexibilitate
• Senzatie de oboseala accentuata
• Modificari ale aspectului fizic datorate pierderii tonusului muscular.

Diagnosticul de sarcopenie

Diagnosticul de sarcopenie este stabilit de catre medicul specialist (ortoped, neurolog, internist) cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza si examenul clinic al pacientului alaturi de cele furnizate de catre investigatiile imagistice (computer tomografie – CT, rezonanta magnetica nucleara – RMN), functionale (electromiografie), biopsie musculara sau ale anumitor structuri nervoase si investigatii de laborator pentru evaluarea concentratiilor serice ale anumitor hormoni sau vitamine de la nivel circulator.

Testele imagistice care furnizeaza informatii cu privire la masa musculara totala a organismului sunt reprezentate de osteodensitometrie (care masoara atat masa musculara, cat si densitatea osoasa) si analiza impedantei bioelectrice (pentru estimarea atat a masei musculare, cat si a celei adipoase).

Gestionarea sarcopeniei

Managementul non farmacologic al sarcopeniei include modificari ale stilului de viata care se refera la:

• Cresterea gradului de activitate fizica, cele mai recomandate exercitii fizice fiind cele care vizeaza imbunatatirea rezistentei musculare si a capacitatii de mentinere ale echilibrului postural
• Adoptarea unei diete alimentare variate si echilibrate care sa corespunda nevoilor energetice si nutritive ale persoanelor varstnice.

Tratamentul medicamentos al sarcopeniei se refera la administrarea de suplimente alimentare (cu proteine, creatina sau cu vitamina D) pentru cresterea masei musculare si al preparatelor farmacologice cu hormoni anabolici de tipul testosteronului si estrogenului, in conformitate cu recomandarile medicului specialist. Gestionarea corecta a patologiilor subiacente care pot asocia de-a lungul evolutiei pierderea masei musculare este deosebit de importanta si implica respectarea indicatiilor de tratament pentru tratarea diabetului zaharat, bolilor pulmonare cronice si al afectiunilor renale.

Poate fi refacuta masa musculara?

Fiind un proces fiziologic care progreseaza odata cu inaintarea in varsta, pierderea masei musculare nu poate fi stopata, insa poate fi incetinita prin adoptarea unui regim alimentar care sa cuprinda zilnic 35 de grame de proteine/masa si mentinerea unui grad de activitate crescut prin practicarea exercitiilor de rezistenta (flotari, fandari, ridicare de greutati, in conformitate cu nivelul de fitness al fiecarei persoane in parte).

Cum prevenim pierderea masei musculare?

Metodele de preventie ale sarcopeniei includ adoptarea unui stil de viata sanatos care sa includa o alimentatie echilibrata si variata, alaturi de un program de activitate fizica regulata adaptata tolerantei la efort a fiecarei persoane in parte.

Consecinte sarcopenie

Afectarea progresiva si generalizata a capacitatii de functionare a musculaturii scheletice datorata sarcopeniei creste riscul de accidentare prin cadere si de accelerare al declinului functional, fiind asociata in mod frecvent cu fragilitate osoasa, rezistenta la insulina si mortalitate prematura.

Muschii reprezinta principalii consumatori de energie din organism, chiar si in conditii de repaus, fiind direct raspunzatori de accelerarea metabolismului, pierderea excesului ponderal si mentinerea unei greutati corporale optime. In acelasi timp, muschii sheletici contribuie la reglarea glicemiei si previn instalarea diabetului zaharat de tip II, prin utilizarea corespunzatoare a insulinei si inlesnirea activitatii acesteia asupra glucozei la nivelul tesuturilor periferice. Un sistem muscular indemn previne instalarea osteoporozei si a fragilitatii osoase, afectiuni care afecteaza in special varstnicii si femeile aflate la menopauza.

Persoanele cu masa musculara bine dezvoltata prezinta niveluri mai scazute ale colesterolului in sange si valori usor scazute ale tensiunii arteriale, asociind risc scazut de aparitie al bolilor cardiovasculare de tipul infarctului miocardic acut si al accidentelor vasculare cerebrale. O musculatura antrenata periodic reduce gradul de inflamatie din organism, imbunatatind,functionarea sistemului imunitar, prevenind aparitia infectiilor de diferite etiologii si grabind procesele de vindecare in cazul anumitor patologii sau interventii chirurgicale efectuate in scop terapeutic.

Sursa: www.medicover.ro