Sindromul piriform este o afecțiune neuromusculară care se manifestă prin durere sau amorțeală în fese și în partea din spate a piciorului. Este o tulburare rară în care mușchiul piriform apasă pe nervul sciatic.
Mușchiul piriform este un mușchi mic, situat adânc în centrul fesei, sub mușchiul fesier mare; acesta pornește din apropierea coloanei vertebrale, trece prin pelvis și ajunge în partea superioară a coapsei, prinzându-se de femur.
Mușchiul piriform ajută la rotirea șoldului dintr-o parte în alta și la răsucirea piciorului spre exterior. Pe lângă rolul său de a permite mișcarea și de a oferi stabilitate, ajută la menținerea unei poziții drepte, susținute. Atunci când este slab sau dezechilibrat, pot apărea probleme posturale, cum ar fi o arcuire excesivă în partea inferioară a spatelui sau un bazin înclinat.
Nervul sciatic este cel mai lung și cel mai mare nerv din corp; este format din rădăcini nervoase care pornesc din coloana vertebrală, trece pe lângă sau chiar prin mușchiul piriform, coboară pe partea dorsală a piciorului și în cele din urmă se ramifică în nervi mai mici, în gamba și laba piciorului.
Sindromul piriform nu este foarte frecvent, cauzează doar aproximativ 0,3% până la 6% din durerile de spate.
Cauze
Cauza exactă a sindromului piriform rămâne necunoscută, însă mecanismul de apariție a acestuia indică drept sursă apropierea mușchiului piriform de nervul sciatic: concret, spasmele mușchilor piriformi pot exercita presiune sau irita nervul sciatic, ducând la sindromul piriform.
Alte cauze care contribuie la sindromul piriform pot fi clasificate în:
Primare: sunt destul de rare și vizează prezența unei cauze anatomice subiacente, cum ar fi:
- dezvoltarea sau localizarea atipică a mușchiului piriform, ori a nervului sciatic;
- alinierea neobișnuită a coloanei vertebrale;
- nervul sciatic divizat, în care o parte a acestuia trece prin sau peste mușchiul piriform sau alte variante ale traiectului său;
Secundare: sunt mai frecvente și se pot dezvolta din mai multe motive:
- traumatisme ale bazinului sau feselor, răsucire a șoldului, o cădere sau o rană cu penetrare.
- suprasolicitarea prelungită a mușchilor în urma mersului pe jos sau alergării;
- exerciții intense dar și scurtarea mușchiului din cauza lipsei de exercițiu sau a sedentarismului;
- intervenții chirurgicale, mai ales cu formare de țesut de cicatrizare în mușchiul piriform;
- inflamație musculară.
Factori de risc
Anumiți factori de risc pot crește probabilitatea dezvoltării sindromului piriform:
- ocupaţia: persoanele a căror ocupație necesită perioade prelungite de ședere, cum ar fi munca de birou sau șofatul, pot prezenta un risc crescut;
- sportivii: sporturi care implică alergare sau ciclism, ori activități care presupun mișcări repetitive ale șoldului sau coapsei, cum ar fi fotbalul, tenisul și baschetul, pot prezenta un risc crescut de a dezvolta sindromul piriform din cauza suprasolicitării musculare;
- vârsta: probabilitatea de a dezvolta sindromul piriform crește pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă; afecțiunea este mai frecventă după 30-40 de ani;
- sexul: femeile au de până la șase ori mai multe șanse de a dezvolta sindromul piriform decât bărbații, din cauza unui os pelvin mai lat;
- o leziune anterioară a șoldului sau a feselor, cum ar fi o cădere sau o traumă, poate determina dezvoltarea sindromului piriform dacă leziunea nu se vindecă corespunzător în timp;
- inactivitatea fizică: persoanele cu un stil de viață sedentar și cu o activitate fizică redusă sau inexistentă sunt mai predispuse, din cauza slăbiciunii și inflexibilității mușchilor șoldului și fesieri;
- obezitatea: persoanele supraponderale sau obeze au un risc crescut de a dezvolta sindromul piriform din cauza presiunii crescute exercitate asupra mușchilor.
Prezența unuia sau mai multor dintre acești factori de risc nu garantează că o persoană va dezvolta sindromul piriform, dar atunci când sunt combinate cu vârsta individului și starea generală de sănătate, pot crește probabilitatea de a dezvolta afecțiunea.
Simptome
Simptomele sindromului piriform apar la nivelul feselor, șoldului sau coapsei. Pacienții descriu adesea:
- durere;
- senzație de arsură;
- amorţeală;
- furnicături.
Simptomele se pot agrava în timpul anumitor activități, cum ar fi:
- stat în picioare perioade lungi de timp;
- mers sau alergare;
- urcarea scărilor.
Diagnosticare
Nu există un test specific care să indice medicului că o persoană are sindrom piriform. Acesta va putea pune diagnosticul pe baza istoricului simptomelor și printr-un examen fizic. Medicul se va interesa despre:
- simptome și obiceiurile de viață;
- istoricul medical, inclusiv orice leziuni suferite;
- va pune pacientul să întindă, să rotească, să miște șoldul, fesele și piciorul pentru a vedea ce mișcare provoacă durere.
Deoarece simptomele sindromului piriform pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni, precum lombosciatica, medicul poate recomanda unul sau mai multe dintre următoarele teste pentru a exclude alte cauze ale compresiei nervului sciatic:
- ecografie de părți moi;
- imagistica a coloanei sau bazinului prin CT sau IRM;
- electromiografie (EMG).
Tratament
Tratarea sindromului piriform implică, de obicei, modificări ale stilului de viață și medicamente. Uneori, pot fi necesare și alte proceduri, inclusiv intervenția chirurgicală:
Stil de viață:
- evitați activitățile care provoacă durere, cum ar fi mersul cu bicicleta sau alergatul;
- asigurați-vă că utilizați forma și echipamentul adecvat atunci când faceți sport sau alte activități fizice;
- folosiți o postură corectă atunci când stați în picioare sau așezat.
Medicamente:
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- injecții cu un corticosteroid sau anestezic;
- relaxante musculare.
Alte tratamente:
- alternarea gheață – căldură;
- terapia fizică prin exerciții specifice, care pot relaxa și întări mușchiul piriform;
- electroterapie, pentru a ajuta mușchii să se relaxeze.
Chirurgia: ca ultimă soluție, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a ameliora presiunea asupra nervului.
Complicații
Netratat, sindromul piriform se poate transforma într-o afecțiune cronică dureroasă, care poate limita activitățile zilnice obișnuite și poate provoca alte probleme ale sistemului locomotor.
Prevenție
Pentru a preveni sindromul piriform, inclusiv episoadele recurente (repetate), pot fi luate o serie de măsuri:
- faceți exerciții regulate pentru a menține mușchii puternici și sănătoși;
- mențineți o postură bună când stați așezat sau în picioare;
- ridicați greutăți în mod corect, îndoind genunchii și ținând spatele drept, evitând răsucirea;
- încălziți-vă corespunzător înainte de o activitate fizică și faceți stretching după;
- dacă trebuie să stați așezat pentru perioade lungi de timp, faceți pauze pentru a vă ridica în picioare, a merge și a vă întinde.
Sursa: www.medlife.ro
